Pe același bulevard – Mihail Kogălniceanu din Sectorul 5, în care ne-am lăsat fascinați de atâția meșteșugari și meseriași care își practică de foarte mult timp și cu mare drag meseriile, am făcut un popas și la Optică.
Doamna Dalila Păcuraru, extrem de drăguță și de binevoitoare, ne-a vorbit despre locul în care vine cu mare tragere de inimă să lucreze și să interacționeze cu clienții, ajutându-i să aleagă ce e mai potrivit pentru ei – ca să vadă, ca în basme, lumea mai bine. De aproape patru decenii le schimbă optica.
De când lucrați aici, pe bulevardul Kogălniceanu? Care este povestea din spatele meseriei pe care o practicați?
În anul 1983, am ajuns în magazinul în care sunt și astăzi; optica medicală. După un examen la ASE, soldat cu un eșec, am început școala de optică. Acum pot spune că este viața mea. Iubesc ce fac, îmi plac oamenii și, mai ales, mă bucur că pot ajuta persoanele în varstă. Când am început să lucrez în această zonă, era foarte animată. Multe prăvălii, meseriași care te ajutau cu tot felul de reparații și multi clienți. Clădirea în care este magazinul meu datează din 1936-1937 și majoritatea celor care o locuiau erau persoane în vârstă. Acum, sunt copiii lor și nepoții. Suntem chiar și acum ca o familie. Ne ajutăm cu ce putem. După modernizarea bulevardului Mihail Kogalniceanu (când s-a restricționat circulația cu autovehiculele personale spre Universitate), plus dificultatea găsirii unui loc de parcare, comerțul a suferit transformări. Dar, chiar și asa, clienții au ramas fideli. Este o activitate mai deosebită. Nu vinzi produse din raft. Trebuie să discuți cu clientul, să vezi de ce anume are nevoie, să-i recomanzi produse cu care să se simtă confortabil și care să dureze în timp.
Care credeți că va fi parcursul meseriei de optician în câțiva ani?
Aceasta este o meserie care nu se va pierde, dar se va transforma, datorită modernizării utilajelor. Opticieni vor mai fi încă mulți ani de acum încolo, însă datorită cuceririlor din domeniul medical, vor exista alte dispozitive medicale de oferit clienților.
Lucrați zi de zi cu oamenii și îi sfătuiți. Care este cea mai grozavă poveste pe care ați auzit-o în timpul programului de lucru?
Poveștile pe care le-am auzit de-a lungul celor 38 de ani petrecuți în acest domeniu au pendulat de la banal la nemaiauzit. Mereu îmi propuneam să notez ce ma fascina, dar nu am făcut-o. Acum regret, fiindcă s-au mai estompat amintirile. Cea mai tare poveste pe care mi-o amintesc să se fi petrecut aici este chiar a mea. Eram însărcinată cu unicul meu fiu și, pentru că mă simțeam bine, am venit la serviciu până în ziua în care am născut. Discutând cu un client, am simțit că e ceva în neregulă. În 1987 nu era ca acum cu SMURD-ul. Am chemat Salvarea, dar copilul nu mai avea de gând să aștepte, așa că am fugit cu un taxi la spital. Am născut imediat. Cred că dacă nu găseam taxi, aveam toate șansele să nasc în magazin. Era o știre pentru vremurile acelea.
Mai există astăzi nevoia de a repara obiectele?
Eu sunt o persoană care adoră să transforme, să repare, să găsească soluții simple pentru lucruri complicate. Cred cu tărie că fiecare obiect are o încărcătură energetică, parte din cel care l-a deținut. Îmi plac și lucrurile noi, însă, cu regret o spun, sunt sub calitatea și rezistența celor vechi. Oricum, generațiile care vin nu mai au timp să repare, înlocuiesc și gata. Chiar dacă îmi pare rău, trebuie să accept și să mă adaptez, atâta timp cât voi mai activa în acest domeniu.
Cea mai tare poveste pe care mi-o amintesc să se fi petrecut aici este chiar a mea. Eram însărcinată cu unicul meu fiu și, pentru că mă simțeam bine, am venit la serviciu până în ziua în care am născut. Discutând cu un client, am simțit că e ceva în neregulă . În 1987 nu era ca acum cu SMURD-ul. Am chemat Salvarea, dar copilul nu mai avea de gând să aștepte, așa că am fugit cu un taxi la spital. Am născut imediat. Cred că dacă nu găseam taxi, aveam toate șansele să nasc în magazin. Era o știre pentru vremurile acelea.
Dalila Păcuraru, opticiană
Fotografii: Isabela Văduva
.jpg)
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
