Printre statuile Bucureştiului care înfăţişează oameni de stat, regi, regine, scriitori, istorici, politicieni se află şi „o doamnă din piatră”, Ana Davila, a doua soţie a doctorului Carol Davila. O găsiţi în incinta Institutului Pedagogic (fosta Școală de fete „Elena Doamna”), şoseaua Panduri, nr. 90, Sector 5.
În 1862, Ana şi Carol Davila au întemeiat un mic orfelinat pentru fete în casa ei din Dealul Cotrocenilor. „Nimeni nu-i dăduse această însărcinare, şi-o luase singură, şi nu din simţământ de datorie, nu spre a-şi câştiga pâinea de toate zilele, ci din neastâmpărul de a face binele, îşi sacrificase ea tihna orelor sale de repauz; iubirea către sărmanele copile a făcut-o să se ostenească, şi singură iubirea acestor copile era răsplata ostenelei sale!”, scria Ioan Slavici în broşura „Istoria Azilului Elena Doamna”, despre Ana Davila.
Timp de 12 ani, Ana Davila va conduce azilul, ocupându-se de întreţinerea acestuia şi de îngrijirea şi educaţia celor 330 de orfane instalate aici. „De aici încolo copiii sunt îngrijiţi de d-na Ana Davila, în calitate de directore a institutului. Acestă directore fără salariu este pentru copii mama, în adevăratul înţeles al cuventului” (G.M. Ionescu). Din 1865 sunt primiţi aici şi copii ai unor părinţi săraci sau infirmi, ai unor funcţionari, preoţi şi învăţători cu situaţie materială grea. Fetele beneficiau de o şcoală normală, „pentru cele ce aveau aplicare la înveţătură”, şi un atelier de croitorie şi ţesătorie, pentru orfanele care „n-aveau aplicare pentru carte”.
Tocmai de aceea, Ana Davila este înfăţişată în costum popular, lângă ea fiind o fată orfană, desculţă, care reprezintă generaţiile de fete care au crescut la Azilul de Orfane „Elena Doamna” condus de Ana Davila.
Operă a sculptorului Karl Storck, monumentul „Ana Davila” este primul închinat unei femei din istoria Bucureştiului. Statuia este din marmură de Carrara, așezată pe un soclu de piatră ridicat pe un postament de piatră cu trei trepte.
Monumentul a fost ridicat prin subscripție națională din inițiativa unui comitet compus din soţii de medici Elena I. Severeanu, Elena I. Nicolescu, Elena B. Constantinescu, Josefina Z. Petrescu, Vasilica D. Drăghicescu, Alexandrina St. Veleanu, Paulina V. Vlădescu, Maria D. Grecescu”, aşa cum scrie pe soclu.
Dezvelirea monumentului a avut loc în anul 1890.
La vârsta de 40 de ani, Ana Davila a murit într-un stupid accident. Se afla la o conferinţă a soţului ei, când a avut o criză de friguri. Un farmacist i-a dat stricnină în loc de chinină, gest care i-a fost fatal.
Ana Racoviţă (1834-1874) era din familia Goleştilor, mai exact nepoata lui Dinicu şi a Zincăi Golescu.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti
