Pe actrița Mădălina Anea o vedem în București pe scena Unteatru (strada Sfinții Apostoli 44), unde tocmai ce a avut premiera provocatorul spectacol „In Event of Moone Disaster”, în regia Alexandrei Penciuc. Cine este actrița Mădălina Anea și cum a intrat în familia Unteatru? Iată!
Mădălina Anea, aș vrea să te întreb despre Unteatru – ce înseamnă Unteatru în cariera dumitale? Unde ai fi fost astăzi, dacă nu era Unteatru?
După ce am terminat facultatea, nu am avut ocazia să joc prea mult teatru. Am făcut film și televiziune un timp îndelungat, iar apoi am plecat din țară, am călătorit, am și lucrat, am încercat și alte ape. Când am revenit în România, nu-mi găseam locul nicăieri, nu știam de unde să încep, unde să încerc sau la ce uși să bat. Însă îmi doream foarte mult să fac teatru. Și dorința mi s-a îndeplinit prin Unteatru, unde am lucrat mai multe proiecte și „m-au luat” să fiu parte din familia lor. În concluzie, chiar nu știu unde aș fi fost azi fără Unteatru, fără experiențele frumoase de acolo și fără curajul pe care ei mi l-au dat pentru a căuta mai departe ceea ce aveam nevoie: să aparțin, să creez, să fiu parte dintr-o trupă.
În ce spectacole am putea să te vedem în această stagiune – la Unteatru, dar și altminteri?
Tocmai am scos o premieră la Unteatru, în regia Alexandrei Penciuc și scenografia lui Tudor Prodan, care se numește „In Event of Moone Disaster” și este un text foarte frumos și un spectacol tare drag mie. Tot la Unteatru mai joc în „Pescărușul” de Cehov, în regia lui Andrei Șerban, dar și în „Chelnerul mut” și „Are nevoie de multă atenție” ale Sânzianei Stoican. Și sunt în repetiții pentru un nou spectacol. În afara scenei Unteatru mai joc la Ploiești în „Unchiul Vanea”, regia Sânziana Stoican și scenografia Valentin Vârlan, și la Brăila în „Cântăreața cheală”, regia Radu Iacoban și scenografia Tudor Prodan. Vă așteptăm!
Unteatru se află în sectorul 5, un sector cel puțin interesant. Unteatru, cel mai important teatru independent din România, e tocmai aici – crezi că e și aceasta o cale pentru dezvoltare comunitară? Apariția unor spații culturale alternative înspre cartiere? Ce zici de treburile astea?
Locația acestui spațiu este deja bine cunoscută atât publicului fidel Unteatru, cât și multor iubitori de teatru în general. Nu știu exact cât de interesant este sectorul 5, recunosc faptul că încurc sectoarele în mintea mea, dar știu clar și hotărât că un spațiu ca al nostru este o cale de dezvoltare culturală pentru orice tip de cartier, locație sau sector. Ar fi minunat să fie mai multe astfel de spații, să fie susținute de fonduri și să existe trupe care să-și construiască un repertoriu și publicul să aibă un teatru (Unteatru) mai aproape de casă, să vină și pe ploaie și pe soare, să-i fie comod și să-l bucure. De ce nu?
Știu că dumneata stai în sectorul 2, pe acolo cum e cu spațiile independente unde se joacă teatru?
Eu stau în spatele Teatrului Național. Am căutat pe internet ce teatre sunt în sectorul 2 și se pare că aproape toate teatrele de stat sunt pe aici, prin jur. Acest sector stă bine la capitolul spații culturale. Dar sunt și spații independente cum ar fi Teatrul de Artă. Cred că este singurul teatru independent mai cunoscut pe aici. Nu am colaborat cu ei, nu știu cum le merge. Am auzit, însă, numai de bine.
Anul acesta, la Gala UNITER, Unteatru a primit un premiu de excelență? Ce ai simțit dumneata în acele frumoase momente?
Din păcate nu am putut fi acolo, alături de colegii mei, dar am fost incredibil de mândră să știu că am contribuit și eu puțin la acest premiu. Este o recunoaștere binemeritată, care speram să ajute mai mult spațiul să găsească niște fonduri, să se poată susține în continuare. Acest lucru nu prea s-a întâmplat în ultima vreme. Premiul este o dovadă a calităților proiectelor acestui teatru și ale artiștilor care luptă mult să-l țină viu și să ofere bucurie.
Dinspre noi, spectatorii, anul 2019 s-a văzut agitat, tensionat în teatrul românesc. De pe scene cum a fost?
Sincer, lucrând în lumea mea, între pereții teatrului Unteatru, nu am fost zguduită de realitatea înconjurătoare. Iar pentru un artist independent, fiecare an riscă să fie tensionat și agitat pentru că, evident, nu depinde de nimeni și de nimic. Așa că, personal, nu am simțit ceva diferit… Mai ales că bucuria lucrului m-a ținut departe de toate acestea.
Un mesaj pentru spectatorii de teatru și pentru decidenții din zonele culturale, de ce nu?
Lumea teatrului încă mai oferă magie unei lumi care parcă nu mai crede în ea. Dacă ești în căutarea unui strop dintr-o altă lume, dintr-un alt univers sau cu totul și cu totul alte simțuri, hai la teatru, hai la Unteatru, hai oriunde se naște această magie. Viața o să ți se pară mai frumoasă și tu vei deveni un om mai bun.
După ce am terminat facultatea, nu am avut ocazia să joc prea mult teatru. Am făcut film și televiziune un timp îndelungat, iar apoi am plecat din țară, am călătorit, am și lucrat, am încercat și alte ape. Când am revenit în România, nu-mi găseam locul nicăieri, nu știam de unde să încep, unde să încerc sau la ce uși să bat. Însă îmi doream foarte mult să fac teatru. Și dorința mi s-a îndeplinit prin Unteatru, unde am lucrat mai multe proiecte și „m-au luat” să fiu parte din familia lor. În concluzie, chiar nu știu unde aș fi fost azi fără Unteatru...
Mădălina Anea, actriță
.jpg)
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
