M-am întâlnit cu Raluca Negulescu și Irina Georgescu de la Policy Center pentru a povesti despre Clubul Mamelor – un proiect de organizare comunitară din Ferentari. În ciuda problemelor covârșitoare, comunitatea s-a mobilizat să găsească pe rând câte o soluție pentru fiecare problemă. Așa au reușit să convingă primăria Sectorului 5 să amenajeze un parc în cartier, să suporte costurile pazei din școală, dar și să își mobilizeze vecinii să își renoveze singuri blocul în care locuiau. Drumul către un trai decent este lung și situația ghetourilor se degradează pe zi ce trece, însă comunitatea continuă să se organizeze spre a rezolva probleme din ce în ce mai presante.
Cum a început colaborarea dintre Policy Center și Clubul Mamelor?
Policy Center for Roma and Minorities este o organizație non-profit care a început să lucreze în 2010 în Ferentari, în special pe componenta de educație și de reducere a decalajului educational pentru copiii din zona de ghetou. Focusul nostru a fost asupra copiilor pentru că în urma unui studiu realziat în comunitate, școala era singura instituție de încredere pentru oamenii de acolo. Nu primăria, nu poliția, nicio organizație neguvernamentală, ci școala. Așa că am început Clubul de Educație Alternativă – în jurul unor activități artistice și sportive, am construit motivația copiilor de a-și recupera decalajul educational. Clubul a devenit totodată un nucleu în jurul căruia s-au adunat părinții copiilor și o parte din oamenii din comunitate. Noi ne-am apropiat foarte mult de ei, poate și prin faptul că am angajat femei rome din comunitate – mamele acestor copii – să fie mediatori comunitari și asistenți educaționali în Clubul de Educație Alternativă. Ce s-a întâmplat din 2010 până în 2013 este că s-a format această legătură foarte puternică și o bază de încredere între noi ca organizație și comunitate.
Bucurându-ne de această încredere, am decis ca în 2013 să pornim grupul de inițiativă „Clubul Mamelor”, întrucât exista foarte mult interes din partea mamelor să rezolve probleme foarte presante ca traficul și consumul de droguri, traficul de ființe umane, sărăcie, marginalizare, gunoi, hepatită, SIDA. Fiind practic de neatins, aveam nevoie de o campanie care să le dea încrederea că ei pot schimba ceva. După multe consultări și ședințe cu părinții, a reieșit o problemă frecventă – parcul de pe Aleea Livezilor. Era complet închis, iar alte locuri de joacă nu existau în apropiere. Ne-am propus să strângem semnături din comunitate pentru a arăta că e o problemă de interes pentru mai multă lume, ceea ce s-a și întâmplat.
Următoarea campanie a vizat paza în școală. Părinții, cu toate că fac parte dintr-o comunitate foarte săracă, iar mulți dintre ei nu au venituri suficiente nici pentru a-și hrăni suficient copiii, erau nevoiți să plătească lunar paznicii de la școală – costuri care nu erau acoperite de primărie. Deși conform legii ar fi trebuit să fie acoperite, nu erau alocați bani de la buget pentru aceste costuri. Mai mult decât atât, copiii ai căror părinți nu puteau plăti paza, erau pedepsiți prin scăderea notei la purtare. Campania a constat în întâlniri cu reprezentanții autorităților, s-a făcut și o petiție, iar până la urmă problema s-a rezolvat. Așa că mamele au căpătat și mai mult curaj că lucrurile pot merge mai departe.
Următorul proiect de dezvoltare comunitară i-a vizat pe cei de pe strada Iacob Andrei. Cu un buget de la Fundația Comunitară București, membrii comunității puteau decide ei personal cum să îl folosească. Locatarii din blocul numărul 11 de pe strada Iacob Andrei au decis să își reabiliteze ei singuri scara blocului. Toți locatarii au fost implicați în proces. Modelul a fost replicat și anul acesta în alte patru zone.
Tot pe ideea de proiect comunitar, compania ENEL are un întreg program pentru cartierul Ferentari, de conectare a oamenilor la electricitate și susținerea lor pentru a reuși. Oamenii pot accesa un buget de 10000 de lei dacă se mobilizează într-un grup de cincisprezece oameni care să își dorească să rezolve împreună o problemă comună pentru mai mulți locuitori. Date fiind problemele presante din aceste zone, cam toată lumea se gândește la renovarea scării de bloc, instalarea de uși cu încuietori, reparațiile acoperișurilor. Așa s-a mobilizat o scară de bloc de pe Aleea Livezilor de la numărul 38 – mai exact treizeci de oameni – care, timp de patru luni, au lucrat în timpul liber și în weekenduri, până a fost gata renovarea.
Care sunt prioritățile în ceea ce privește dezvoltarea comunitară în Ferentari?
În primul rând, sunt multe gunoaie pe care oamenii nu au unde să le depoziteze în afară de spațiul din fața blocului. De aici rezultă, practic, un focar de infecție cu gândaci, șobolani și un mediu în care nu e plăcut deloc să respiri. De aceea oamenii și petrec foarte mult timp în afara locuinței, pe stradă – apartamentele lor au aproximativ cincisprezece metri pătrați, și găzduiesc chiar și șapte persoane. Se petrece foarte mult timp în aer liber. Iar spațiul este contaminat și urât mirositor. Oamenii – în ciuda stereoripurilor – nu își doresc deloc să trăiască și să își crească copiii în mediul acesta, de aceea și vor să se ia atitudine în legătură cu această problemă. În ciuda faptului că am adresat problema gunoiului pe diverse căi și am înaintat chiar și o petiție pentru instalarea containerelor în zonele de ghetou, care să fie ridicate cu titlu gratuit de către primărie, primăria tot nu le-a instalat.
În urma unei petiții, au fost amplasate câteva containere. Iar în acest timp, a fost curățenie, iar oamenii o păstrau. Între timp, au fost ridicate, iar primăria dă vina ba pe companie, ba pe licitație, ba pe contestație. Reproșul pe care autoritățile îl aduc oamenilor este că aceștia nu plătesc taxa pe gunoi; ăn condițiile în care aceste blocuri nu au asociație de proprietari, iar serviciul de salubrizare se întocmește între administrația blocului și furnizor. Pe lângă asta, efortul financiar pentru primărie nu înseamnă nimic în comparație cu efortul pe care ar trebui să îl depună locuitorii. Unde mai pui că două primării din Municipiul București nu cer taxă de salubrizare și se asigură din bugetul local, indiferent de condiția omului. Iar aici vorbim despre cei mai săraci dintre bucureșteni.
Gândește-te că printr-o soluție atât de simplă – de a pune niște containere unde oamenii să depoziteze gunoiul – rezolvi problema de sănătate publică și ridici o povară de pe sistemul de sănătate; dispar șobolanii. Implicațiile pozitive sunt atât de mari, iar soluția este atât de simplă.
Cea dea doua prioritate este legată de subsolurile inundate, vorbim de anumite blocuri în care apa a ajuns până aproape de tavan, ceea ce susține focarul de infecție, șobolanii și gândacii; nu mai vorbim de slăbirea structurii blocului – și așa foarte afectată –, pierderi foarte mari de apă. Oricum instalațiile de apă sunt aproape distruse, iar foarte multe blocuri au fost deconectate de la apă din cauza acumulării unor datorii uriașe în trecut. În momentul de față, au nevoie de un nou start, deoarece nu au cum să le plătească. Până atunci, vor trăi cu subsolurile inundate care întrețin situația cu șobolanii și cu gândacii.
Pe de altă parte, oamenii cu inițiativă încearcă să desfunde singuri subsolurile. Or doi oameni de pe strada Iacob Andrei au murit acum doi ani în acest proces, intoxicați cu gaze. Este clar că e o chestiune care nu trebuie lăsată în mâinile oamenilor pentru că nu o pot rezolva singuri, oricât și-ar dori ei. Depinde de voința unor oameni cu mai multe resurse și capacitate de mobilizare pentru a înțelege că a avea apă nu este un privilegiu, la fel cum nu e nici a avea un mediu curat în care să trăiești.
Răspunsul autorităților care este la revendicările acestea?/Autoritățile ce fac în timpul acesta?
Legat de gunoi, este un blocaj administrativ cu firma care ar trebui să ridice gunoiul și de aceea nu au putut face absolut nimic. Teoretic acum s-a făcut o nouă licitație și, dacă nu va exista nicio contestație, serviciul va exista. Însă dacă va exista această contestație, va mai dura ceva timp. Iar între timp, s-a anunțat că primăria își va face propria firmă de salubrizare. Nu știm încă exact ce se întâmplă, cert este că ei în momentul acesta trimit echipe de deținuți odată la două săptămânisă curețe zona, însă nu este deloc sustenabil, deoarece deși munții de gunoi sunt ridicați, ei tot se adună.
Legat de subsoluri, problema trebuie adresată mai clar. Decoamdată autoritățile nu își asumă că este problema lor de gestionat, ci a asociațiilor de proprietari. Iar în general, în multe blocuri din getouri, nu există nicio entitate juridică de fapt care să încheie un contract pentru a rezolva problema. Primăria ar putea oferi sprijin în acest sens. Sprijin pe care l-au și oferit la un moment dat – au trimis o mașină de la Apa Nova care a curățat un subsol de bloc. Însă sunt treizeci de blocuri care încă se confruntă cu această problemă.
La nivel declarativ, soluția primăriei este nu renovarea acestor blocuri, ci dărâmarea lor. Oamenii teoretic urmează a fi relocați într-o altă zonă în care se vor construi locuințe. Cumva nu există nicio motivație pentru reabilitarea blocurilor în condițiile în care ele vor fi dărâmate. Însă până când se va produce relocarea, oamenii vor sta încă doi, trei, cinci, zece ani tot acolo, iar calitatea vieții lor va rămâne la un nivel foarte redus. Alături de Clubul Mamelor încercăm să obținem o audiență la primărie pentru a discuta aceste teme.
Comunitatea a fost consultată în ceea ce privește relocările?
Nu, și asta este și misiunea principală pe care o are Clubul Mamelor: să fie organizată o consultare publică cu autoritățile și comunitatea; ca toate deciziile care afectează comunitatea să fie verificate, testate și negociate cu oamenii de acolo. Până la urmă asta este și filosofia organizării comunitare – pornești de la nevoile oamenilor pentru a găsi soluții împreună cu ei. Comunitatea știe cel mai bine de ce are nevoie și ce soluții se pretează.
Cum se întrevăd lucrurile pentru Clubul Mamelor și pentru comunitate?
Oamenii care locuiesc acolo de peste douăzeci de ani au tot văzut situația înrăutățindu-se, dar eu cred că există și un dram de optimism. Există acolo niște oameni care dau din coate și încearcă să schimbe ceva, în ciuda faptului că trăiesc în condiții foarte dificile. Nu îți stă gândul la mobilizare civică atunci când nu știi cu ce îți vei hrăni copiii mâine și trăiești într-un stres permanent apropo de găsit loc de muncă, supraviețuit șamd. Însă cu toate acestea, sunt acolo oameni care încearcă și este extraordinar.
Practic ce facem noi la Clubul Mamelor este că, pe lângă a le crea un context și un cadru sigur în care ei să găsească soluții la problemele lor, facem tot posibilul să îi și ajutăm pentru a reduce gradul de sărăcie: de la a-i ajuta să își găsească locuri de muncă, la a-i ajuta cu donații de haine, sau orice care le poate îmbunătăți condițiile de viață.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
