Singura reşedinţă particulară în formă de han, care datează de la începutul secolului al XIX-lea, este cea a pictorului Gheorghe Tattarescu, astăzi muzeu memorial aflat pe strada Domniţa Anastasia 7.
1.200 de lucrări în şase încăperi
Portretele şi nudurile erau preferatele lui Gheorghe Tattarescu, aşa că multe dintre acestea se află în patrimoniul casei memoriale. Albume de artă, cărţi, medalii, diplome, decoraţii, obţinute de pictor de-a lungul vieţii sunt alte obiecte cu care este înzestrat acest muzeu.
Nu este accesibil publicului. Este sediul secţiei de artă a Muzeului Municipiului Bucureşti, precum şi sediul Pinacotecii Bucureştilor.
Tattarescu a fost cel mai de seamă pictor religios din România. A pictat 58 de biserici, dintre care amintim pe cele din București: Colţea, Zlătari, Sf. Spiridon, Creţulescu, Enei.
Atelier de pictură în formă de han
Construcția inițială a fost ridicată de Dimitrie Popescu (din Mahalaua Gorganului) pe ulița Belvedere. Moștenitorul lui, colonelul Alecu Popescu va scoate la mezat casa și locul pe data de 25 mai 1855 pictorului Gheorghe Tattarescu pentru suma de 1.231 de galbeni. Timp de trei ani, artistul a renovat casa cu formă de han prin adăugarea unui cat cu geamlâc. Aici va fi locuința și atelierul artistului.
Muzeul Gheorghe Tattarescu a fost fondat în anul 1951, odată cu donaţia casei şi a unei părţi din opera pictorului, realizată de Georgeta Werthaimer - nepoata artistului, deschiderea oficială având loc în anul 1953.
Clădirea ce adăposteşte Muzeul Gheorghe Tattarescu, declarată monument istoric în anul 1951, include un bogat patrimoniu de pictură, grafică, artă decorativă, documente şi piese de mobilier, ce au aparţinut atât artistului, cât şi familiei acestuia: Georgeta Werthaimer, Micaela Eleutheriade, Florance Werthaimer.
Gheorghe Tattarescu a fost întemeietorul Şcolii Naţionale de Arte Frumoase (1864), iar operele sale plastice sunt prezente în numeroase muzee și colecţii din ţară şi străinătate.
Colecția Gheorghe Tattarescu este valorificată prin expoziții temporare și prin publicarea repertoriului său artistic.
Gheorghe Tattarescu (1818, Focşani - 1894, Bucureşti) a studiat iniţial cu Nicolaie Teodorescu. S-a format la Roma, sub îndrumarea profesorilor de la Academia San Luca, în spiritul academismului italian şi executând copii după Rafael, Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni.
Tattarescu a participat la Revoluţia de la 1848.
A pictat portretele revoluţionarilor Gh. Magheru, Ştefan Golescu, aflaţi în exil, iar în 1851 portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice).
Compoziţiile alegorice cu subiect revoluţionar („Renaşterea României”, 1849) sau cu subiect patriotic („Unirea Principatelor”, 1857) au fost inspirate din ideea eliberării naţionale. În 1860, pictorul a fost însărcinat să întocmească un “Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din tărâm şi se afirmă ca peisagist.
Este autorul cărţii „Percepte şi studii folositoare asupra proporţiunilor corpului uman şi desemn după cei mai celebri pictori” (1865).
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti
