Alina Rotaru este angajată a Teatrului Mic din București. Dar o puteți vedea și la Unteatru, în sectorul 5. Joacă în „Pescărușul”, în regia lui Andrei Șerban. Ea e Nina.
Întrebată a fi sau a nu fi, Alina Rotaru spune categoric: a fi. De ce? Pentru că sunt multe de descoperit pe lume și, dacă nu ești, nu descoperi.
Actrița e de loc din Buzău și nu îi e frică de moarte. Nu îi e frică nici că într-o zi s-ar putea întoarce să-și trăiască restul vieții la Buzău. De altceva se teme: să nu moară teatrul la Buzău (nu stă să moară teatrul în urbea din Crâng, dar așa, preventiv).
Alina nu a ajuns actriță mergând la teatru, la Buzău, dar a jucat acolo – era în clasa a zecea, profesoara ei de română i-a înscris la un festival de teatru pentru liceeni și așa a ajuns să urce pe prima scenă a orașului. A făcut rolul Corina, din Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian. Atunci a descoperit că e foarte agresivă când vine vorba de construcția unui rol. Au ieșit scântei între ea și partenerul de scenă, care între timp a luat-o pe calea regiei de teatru.
Alina joacă la Unteatru fiindcă i se pare sănătos să joace în cât mai multe locuri, dacă i se ivește ocazia și i s-a ivit. Juca în Mult zgomot pentru nimic, la Teatrul de Comedie, într-un spectacol de Andrei Șerban, care a invitat-o la casting pentru Pescărușul pe care voia să-l monteze la Unteatru. Cum să nu vrea?
Joacă Nina, adică „suferința și greutatea lucrurilor”. A fost – o admite – cel mai greu rol pe care l-a făcut (îl joacă „la dublu” cu Silvana Mihai).
Crede că a avut foarte mult noroc în viață, iar când s-a dus să dea castingul pentru Nina s-a văzut cât își dorea rolul. Și uite așa...
Dar povestea e că a fost aproape să fie dată afară de Andrei Șerban din acest Pescărușul. Alina nu reușea să livreze de două ori la rând aceeași emoție la aceeași intensitate. Între timp, muncind cu maestrul Șerban, nu mai scade niciodată sub un anumit grad de intensitate transmiterea emoțiilor. Înainte de Pescărușul, știa să facă asta „doar la nivel teoretic”.
Alinei Rotaru îi place foarte mult să joace la Unteatru – îi plac atmosfera, colegii actori de acolo, publicul, totul. Chiar și drumul până la Unteatru – se duce pe jos și „dă textul” în cap.
Alina se consideră o actriță foarte muncitoare și îi place: „Nu știu dacă am talent, dar știu că îmi place să muncesc”.
Doamna Rotaru (este căsătorită încă din facultate cu actorul freelancer George Rotaru – numele ei de fată era Surduc) nu a locuit niciodată în sectorul 5, dar s-a abătut adesea pe străzile cochete ale cartierului Cotroceni, vizitând o altă actriță, bună prietenă cu dumneaei.
Prietenii îi spun Alinei pe numele de familie – Rotaru. Sunt multe Aline în teatrul românesc și a rămas așa.
Fiică a unui aviator buzoian, doamna Alina Rotaru nu se teme de multe în viață. N-a uitat niciodată textul și nici nu crede că va păți așa ceva (îl și repetă mult), de la Unteatru niciodată nici măcar un spectator n-a plecat în timp ce ea era Nina în Pescărușul și ducea toată suferința și greutatea lucrurilor, în timp ce ea era Nina în actul al IV-lea, cel mai greu dintre toate.
Alina Rotaru știe, și știe bine, de la Cehov, că importantă este puterea noastră de a îndura.
Rolul Nina din Pescărușul de la Unteatru a fost cel mai greu pe care l-am făcut până acum.
Alina Rotaru, actriță
Fotografii: Andrei Gîndac, arhiva personală a actriței
.jpg)
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
