Micul producător local - familia Sandor

 

 

I-am cunoscut pe domnul și doamna Sandor într-o după-amiază toridă de duminică, la ultima ediție de vară a evenimentului gastro-cultural Ozosep, găzduit de Institutul Maghiar din București (Institul Balassi).

A fost primul stand cu brânză la care m-am oprit și bine am făcut.

M-a întâmpinat doamna Eszter Sandor cu un zâmbet cald poftindu-mă să gust din produsele expuse. M-am mulțumit pentru moment să analizez varietatea de sortimente pe care, parcă, nu prea o vezi pe la astfel de târguri.

 

Profitând de liniștea din jur (a fost, se pare, singura dată când nu prea a fost lume, fiind o duminică caniculară, majoritatea bucureștenilor fiind, probabil, plecați), am întrebat dacă putem sta puțin de vorbă.

Domnul Sandor Kalman, cu un zâmbet blajin și un vag aer timid, mi-a răspuns cu amabilitate și răbdare avalanșei mele de întrebări. Ascultându-l vorbind încet și rar, nu pot să nu mă întreb în sinea mea ce calmi par a fi acești oameni și dacă o exista ceva care i-ar putea scoate din sărite.

 

Pe măsură ce descopăr amploarea activității dumnealui mă surprinde modestia cu care povestește. De altfel, nici el, nici soția nu s-au repezit cu acea serviabilitate agresivă cu care ești acostat uneori la astfel de târguri și îmbiat să guști cele mai bune, mai gustoase….etc.

Asta pentru că probabil sunt conștienți de valoarea produselor lor, dar și de faptul că publicul vizitator de aici este în general unul avizat, care deosebește un produs de calitate, autentic, de marea masă a produselor contrafăcute care invadează piața.

 

Și am luat-o cu începutul. Am vrut să aflu proveniența materiei prime, unde, cine, cum etc. face produsele și am obținut informații cu cifre exacte mai ceva ca la o emisiune de agricultură.
 

Aflu că locuitorii din zona din care provine domnul Sandor sunt o comunitate unită, ce se ajută mult unii pe alții. Se pare că aceștia au înțeles că cheia succesului este asocierea și un lanț  integrat (exploatație agricolă, producție, procesare și desfacere proprie). Numai așa micii fermieri se aleg cu ceva de pe urma muncii lor. În proprietatea composesoratului se află 3.200 de hectare de pășune (n.r.-composesoratul este o formă de proprietatea obștească).

 

Domnul Sandor face parte din Asociația crescătorilor de bovine. Cele o sută de hectare de pășune pe care le exploatează împreună cu alți trei asociați, precum și terenul pe care cultivă cereale pentru furaje asigură o hrană superioară animalelor și implicit un lapte de calitate.

 

Așadar, familia Sandor, prin intreprinderea individuală pe care o deține fiul în vârstă de 27 ani, a accesat mai multe fonduri europene, care i-au permis achiziționarea de vaci din Austria și utilaje agricole. În ciuda birocrației de care se plânge toată lumea în accesarea banilor europeni, spune că în final toți beneficiarii sunt mulțumiți.

 
Cheia succesului - valoare adăugată prin prelucrare pentru un produs premium

Se pare că nevoia te învață și îți dă impulsul necesar să dai valoare muncii tale.

Domnul Sandor îmi povestește că de la instituirea cotei de lapte de către Uniunea Europeană, începând cu 1 mai 2015, micii fermieri dau laptele aproape gratis spre a fi procesat de către fabrici. Mai aflu că fiul dumnealui (Sandor Kalman-Huba), cu sprijinul Consiliului Județean Harghita, a participat la un curs de calificare în prelucrarea laptelui, după care a petrecut câteva luni în Ungaria, Franța, Austria și Elveția învățând de la meșteri locali tainele prelucrării laptelui pentru obținerea diverselor sortimente de brânzeturi fine.

De fapt, spunea dumnealui că o parte din aceste rețete au existat mai demult și la noi, dar s-au pierdut cu timpul.

 

Laptele este prelucrat în mod manufactural tradițional în diferite sortimente de produse lactate: cașuri proaspete și maturate, brânză, urdă.

Bineînțeles că pentru un produs de calitate folosește și beneficiile tehnologiei, dispunând de un spațiu climatizat pentru maturarea produselor (brânza este maturată timp de patru luni).

 

Brânzeturile produse de familia Sandor au putut fi găsite la fiecare dintre edițiile evenimentului Ozosep (are loc lunar în curtea institutului Balassi din Bucuresti; după vacanță, târgul se redeschide din luna septembrie 2015).

 
Delicatese inedite: brânză cu leurdă și paprika, cu chimen, cu nuci și gălbiori

M-a frapat nu numai varietatea sortimentelor de brânzeturi, dar și deserturile realizate din urdă sau iaurt cu afine, miere, care erau destul de cerute.

 

Înainte de a gusta din brânză, întreb ce anume dă culoarea galbenă atât de intensă.

Domnul Sandor mă informează că pe timpul verii vacile sunt hrănite exclusiv la pășune; conținutul ridicat de caroten al speciilor de plante din fânețe conferă culoarea galben aurie brânzeturilor realizate din laptele vacilor astfel hrănite.

 

Am gustat trei sortimente de brânză: un sortiment cu chimen, o brânză modelată sub forma unei rulade cu leurdă și paprika (picantă) și un alt sortiment asemănător brânzei de burduf. Deși îmi place în general gustul  foarte picant, m-a cucerit brânza cu chimen (poate și pentru că chimenul este unul dintre condimentele mele preferate).

Brânza era din categoria celor mai light (ușoară) și nu am putut să nu observ un zâmbet îngăduitor pe fața domnului Kalman. Cunoscătorii aleg probabil gusturi mai complicate. Îmi spune cu regret că și-ar fi dorit să gust din două delicatese care se terminaseră (brânza maturată în vin roșu și respectiv cea cu nuci și gălbiori (n.r. -gălbiorii sunt o specie de ciuperci).

 

Mi-am cumpărat o bucățică din cea cu chimen, deși nu intenționam să fac cumpărături, întrucât știam că nu mă îndrept direct către casă.

Nu mi-a fost prea comod la întoarcere să iau toată Calea Victoriei la pas, oprindu-mă să fac fotografii pentru un alt articol, având în plus sacoșa în care mai căram și ditamai pâinea de casă (asta e, n-am rezistat !).

Acasă parcă brânza mi s-a părut și mai bună și am savurat-o bucățică cu bucățică ca pe ciocolată.

 
Zonă cu peisaje superbe și delicatese din care a gustat și prințul Charles

Mai în glumă mai în serios, îl întreb pe domnul Sandor dacă mai au pădure în zonă, pentru că tot am auzit că s-a defrișat enorm. Îmi spune că sunt circa 3,600 de hectare de pădure și, așa, din vorbă în vorbă, aflăm că zona are potențial turistic - există și o peșteră acolo.

 

Documentându-mă ulterior am aflat lucruri interesante, și anume că peștera Merești din Cheile Varghișului, Munții Harghitei, este situată într-o zonă sălbatică unde mai există aproximativ șaizeci de peșteri.

 

Vorbim despre case vechi, despre salvarea și conservarea obiectelor tradiționale, despre aducerea în prim-plan a acestor lucruri odată cu promovarea zonei de către prințul Charles. Surprinzător, domnul Sandor îmi spune că au participat și dumnealor cu brânzeturi la o degustare în prezența prințului Charles, la Valea Zălanului. Rămân extrem de surprinsă, cum de nu s-au lăudat din prima cu asta, așa cum alții nu ar fi ratat desigur ocazia.

  

Îmi dau seama că domnul Sandor nu se va lăuda cu toate realizările sale și va trebui să le descopăr din aproape în aproape.

 

Așadar, mai aflu o informație și anume că anul trecut (2014), a reușit accesând  fonduri europene să finalizeze o pensiune agroturistică, care oferă douăsprezece locuri de cazare. Au cumpărat o casă veche din 1837, au renovat-o, au recondiționat tot ce au putut salva dintre dotările vechi, iar ce nu s-a putut recondiționa, au realizat cu ajutorul meșterilor din zonă. În fosta șură ce aparținea casei au amenajat un spațiu de degustare cu vânzare pentru brânzeturi (tot aici se află și atelierul de prelucrare a brânzeturilor). De menționat că fiul domnului Sandor, pe lângă faptul că realizează delicioasele sortimente de brânză, are și calificare în turism.

Iarna, turiștii sunt plimbați cu o sanie trasă de cai, „ca în povești”, iar vara, pe lângă vizitarea împrejurimilor, pot face plimbări cu căruța.

Ca să ne facem o idee, renovarea unei astfel de case implică costuri duble față de cheltuielile necesare ridicării unei construcții noi. Sperăm însă că tot mai multă lume va înțelege valoarea acestui adevărat patrimoniu, care încă mai poate fi salvat.

 

Închei discuția cu domnul și doamna Sandor cu speranța ca în septembrie să îi regăsesc la Ozosep cu delicatesele deja cunoscute sau, de ce nu, să ne surprindă cu altele noi.