Simbol puternic al Bucureștiului interbelic, arhitectura Palatului Telefoanelor prezintă
trăsături Art Deco, fiind asemănată des cu cea a zgârie-norilor din Statele Unite ale Americii – a fost și prima clădire modernă de pe fostul Pod al Mogoșoaiei. Construită între 1929 și 1933, clădirea are o înălțime de 52,5 metri, pentru aproape 40 de ani fiind cea mai înaltă clădire din București, fiind detronată în 1970 de ridicarea Hotelului Intercontinental.
Regele Carol al II-lea a fost prezent la inaugurarea clădirii în 1934. Palatul a fost ferit de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Modial și a rezistat tuturor cutremurelor, chiar și celor mai distructive din ‘40, ’77, ’86, ’90.
Palatul Telefoanelor a fost ridicat pe locul unde se afla Terasa Oteteleșanu, unul dintre locurile preferate ale elitei culturale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, frecventat de personalități precum Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Alexandru Vlahuță, Alexandru Macedonski, George Coșbuc sau chiar Emil Gârleanu, Ion Minulescu sau Liviu Rebreanu. Terasa a fost cumpărată spre sfârșitul celui de-al treilea deceniu al secolului XX de către Societatea Anonimă Română de Telefoane, care mai târziu, în timpul regimului comunist, a fost naționalizată. După 1989, i-a luat locul Romtelecom, în 1991, mai exact. Între 1995 și 2005, clădirea a fost consolidată, lucrările costând aproximativ 1 milion de euro.
În 2014, Romtelecom a devenit Telekom astfel, astăzi, Palatul Telefoanelor este sediul Telekom România.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
