Casa Monteoru, un conac pe Calea Victoriei
Bucureștiul e un oraș cu multe povești, mituri, și istorii. O mare parte dintre acestea se leagă de casele care îl populează, de multe ori conace boierești, vile superbe sau pur și simplu case somptuoase, care ar avea multe secrete să ne destăinuie dacă ar putea vorbi. Un asemenea conac se află pe Calea Victoriei, numărul 115, îngrădit de niște pereți de beton pe care cineva a scris, cu ani în urmă, parcă prevestindu-i destinul - ici, bientôt, des charmantes ruines.
Ce se vede din stradă
Trecând pe Calea Victoriei, dacă te oprești în dreptul numărului 115, o să observi, mai întâi, o poartă frumoasă, minuțios lucrată în fier, de pe care se cojește vopseaua veche și verde. Dincolo de poartă, o grădiniță cu vegetație luxuriantă, lăsată de izbeliște, pe care o veghează resemnate câteva statui din piatră, niște femei superbe în miniatură. Apoi, în planul al treilea, vei vedea, în sfârșit, o casă maiestuoasă din piatră, cu o ușă din lemn masiv, cu o intrare impunătoare și câteva trepte de marmură. Aici începe povestea.
Istoric
Construcția imobilului a început în 1874, după proiectul arhitectului Nicolae Cuțarida. La sfârșit de secol al XIX-lea, Casa Monteoru, alături de alte conace celebre ale bucureștilor, îi dădeau orașului o față modernă, occidentală, aduceau un aer boem și burghez în capitala unei țări tinere, care abia începea să se obișnuiască cu plăcerile luxoase ale claselor sociale înstărite. În 1887, casa a fost renovată din temelii de arhitectul Ion Mincu. Stilul clădirii este, după moda vremii, unul eclectic francez. La sfârșitul secolului al XIX-lea mai multe construcții în acest stil au apărut în București, printre care și Clădirea Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) sau Ateneul Român.
În 1945, fiica lui Grigore Constantinescu-Monteoru, Elena Lascăr Catargi, este nevoită să doneze casa, sub presiunea forțelor sovietice. Conacul de pe Calea Victoriei nr. 115 va fi apoi naționalizată și dată în folosință ca sediu pentru uniunea scriitorilor, începând cu anul 1952. Casa Monteoru a rămas sediul uniunii scriitorilor până în aprilie 2013, când Curtea de Apel București a luat decizia definitivă de a restitui imobilul moștenitorilor săi de drept.
Destinul artistic al unui conac naționalizat
„În Sala Oglinzilor era locul cel mai bun cu putință să cunoști scriitori”. Ion Cucu, fotograful oficial al USR, în Sala Oglinzilor, volum apărut la editura Casa de Pariuri Literare, 2011.
Marin Preda, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Constantin Noica, Norman Manea, Marta Petreu, Al. Philippide sunt numai câțiva dintre scriitorii celebri care au apucat anii de aur ai conacului Monteoru. Datorită lui Ion Cucu, fotograful oficial al USR, avem o arhivă foto a literaturii române, realizată mai ales la diferitele evenimente literare organizate în Casa Monteoru. În trilogia lui Ion Cucu, apărută la CDPL în 2011, fotograful însuși ne oferă o imagine personală asupra lumii literare pe care a cunoscut-o și imortalizat-o în fotografiile sale, timp de 50 de ani. Citind aceste cărți de interviuri, luate de un cristian, îți dai seama că sediul USR din Casa Monteoru este un element central de istorie literară, iar sala oglinzilor „locul în care s-au consfințit și omologat scriitori autentici”. Casa Monteoru se confundă, pentru cunoscători, cu istoria literară însăși. Din 1952 și până mai ieri, generații întregi de scriitori s-au adunat în sala oglinzilor la festivaluri, cenacluri, lansări de carte, diverse întâlniri și alte manifestații artistice. Ba chiar reviste ca România literară și Revista 22 și-au avut sediul în incinta sediului USR (Uniunea Scriitorilor din România).
Aici vor fi, în curând, niște ruine fermecătoare.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
