Situat în zona Icoanei, una dintre cele frumoase din București, lăcașul de învățământ este unul dintre monumentele de arhitectură ale Bucureștiului. Instituția a reprezentat la mijlocul secolului al XIX-lea prima școală superioară pentru fete. În acea vreme, o instituție similară era numai cea a Colegiul Sfântul Sava (pentru băieți).
În anul 1851, domnitorul Barbu Știrbei semnează actul de înființare a unui pensionat domnesc de fete sub denumirea de „Pensionat domnesc de demoazele”, care era destinat să realizeze educația fetelor de boieri, pentru rolul de soții și mame .
Acesta a funcționat inițial în mai multe locuri: Casa lui Manuc (undeva în zona Calea Moșilor), Casa doctorului Turnescu, pe o stradă din zona Colțea care se numea „a pensionului” și într-un palat al afamiliei Ghica din strada Serafim.
Școala a fost destinată educației fiicelor unor demnitari, ca un semn de recunoaștere a muncii lor în serviciul public. Pe lângă studiile teoretice, elevele urmau și cursuri practice de lucru manual și gătit. În acest sens, școala avea o bucătărie separată de cea a școlii, cursantele fiind cele care serveau masa la internat. Internatul școlii avea un regulament foarte riguros, inspirat din rigorile vieții monahale, aprobat în anul 1861, ale cărui prevederi erau obligatorii pentru eleve și familiile lor.
Odată cu organizarea învățământului din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în anul1864, școala devine accesibilă în mod democratic, prin concurs.
După anul 1876 s-au stabilit uniforme care să întrunească trei caracteristici : „simplitate, soliditate, eftinătate”.
Actualul edificiu este o clădire în stil neoromânesc construită de către arhitectul Ion Mincu în anul 1890, în timpul domniei lui Carol I.
În timpul ocupatiei germane și austriece între anii 1916-1918, clădirea a fost transformată în spital, apoi a devenit sediul Poștei. Mobilierul școlii fuseese utilizat drept combustibil iar materialul științific, cu excepția bibliotecii, dispăruse.
De-a lungul timpului, la conducerea școlii s-au perindat mai multe doamne foste eleve ale liceului cum ar fi Chrisanta Romniceanu, apoi Maria, soția scriitorului si avocatului Barbu Stefanescu-Delavrancea, Elena Malaxa, care cu sprijinul financiar al soțului său a întreprins lucrări de modernizare și consolidare a școlii.
În anul 1924 Școala Centrală este denumită „Școala secundară de Fete, gradul doi internat”. Din anul 1928, școala se va numi „Marica Brâncoveanu”, (soția domnitorului Constantin Brâncoveanu). În același an are loc o aniversare cu prilejul împlinirii a 76 de ani de la înființarea școlii, în prezența principesei Elena, mama viitorului rege Mihai, și a altor oficialități ale vremii.
Sub conducerea doamnei Elena Malaxa (1940-1948), școala revine la vechiul nume de dinainte de 1924 și anume „Școala Centrală de Fete”, inscripționat pe frontispiciul clădirii de către Ion Mincu.
În perioada comunistă, școala a devenit pe rând, „Liceul de fete numărul 10”, „Școala Medie numărul 1”, „Școala medie numărul 10”, „Școala medie Mixtă Zoia Kosmodemianskaia”, „Liceul de Fete numărul 10 Zoia Kosmodemianskaia”, „Liceul real-umanist Zoia Kosmodemianskaia” și „Liceul de filologie istorie Zoia Kosmodemianskaia”. După 1990, și-a reluat denumirea de „Școala Centrală”.
În anul 1957, clădirea școlii a fost declarată monument de arhitectură.
Arhitectul Ion Mincu a înzestrat clădirea cu elemente caracteristice stilulului neoromânesc, cum ar fi ancadramentele decorate ale ferestrelor și brâul sculptat din ceramică. Clădirea școlii are forma unui dreptunghi în genul vechilor mânăstiri sau al palatelor italiene și este amplasată într-o grădină cu o curte interioară unde se înalță și astăzi frasinul centenar plantat in 1890. Materialele utilizate la construcția clădirii sunt populare: piatra, tencuiala de var, lemnul, pământul ars smălțuit.
Școala are gravată la exterior emblema Școlii Centrale de fete - „SCF”, precum și numele doamnelor intrate in istoria României (Domnița Bălașa, Carmen Sylva, Elena Cuza, Doamna Chiajna, Clara Doamna, Elena Rareș). Pe fațada dinspre curtea interioara sunt enumerate pe tot conturul sculptat numele marilor voievozi ai țărilor române. În interior, ușile claselor au sculptat deasupra un chenar cu numărul clasei în cifre romane pictate, iar tavanul culoarului principal este compus din panouri de lemn pictat.
În grădina interioară a Școlii Centrale sunt organizate diverse acțiuni culturale cum ar fi „Noaptea Muzeelor” sau evenimentul organiat de ARCEN (Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate) dedicat sărbătorii de sânziene, unde se citesc fragmente din literatura fantastică a lui Eliade.
Mijloace de transport :
-Troleibuze: 79, 86
-Tramvaie: 5
-Autobuze: 133, 136, 226, 385; stația Piața Gemeni, Romană
-Metrou Piața Romană
