Palatul Ghica, emblema unei epoci demult apuse, mărturia vie a tradiției și culturii românești
Palatul Ghica este situat în parcul Plumbuita din cartierul Colentina, în sectorul 2 al Capitalei, fiind amplasat pe partea sudică a lacului Plumbuita. Parcul este declarat monument istoric, fiind amenajat ca zonă de agrement în 1977 și are o suprafață de 80 de hectare. Este înzestrat cu alei asfaltate, terenuri de joacă pentru copii, o pergolă cu mese și scaune. În prezent dispune de un teren de fotbal, cu acces pe bază de taxă. Pe lac a fost construită o fântână arteziană modernă.
În parc se află Mănăstirea Plumbuita, mănăstire ortodoxă de călugari cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, un obiectiv arhitectural istoric important al Bucureștiului.
Istoric
Construcția Palatului Ghica a început în 1822 și s-a încheiat zece ani mai tărziu, după planurile arhitectului catalan - român Xavier Villacrosse, fiind ctitorită de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica (30 iunie 1822 -29 aprilie 1828) - primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă.
Domeniul palatului se întinde pe o suprafață vastă ocupând aproximativ 1.000 mp, iar terenul aferent acestuia măsoară peste 11.000 mp. Un lucru inedit este tunelul de refugiu, lung de un kilometru, care face legătura între palat și Mănăstirea Plumbuita.
Arhitectura
Este o construcție realizată în stilul neoclasic al arhitecturii italiene, având și câteva elemente ale Renașterii franceze, în conformitate cu tendința de occidentalizare a Principatelor Române de la începutul secolului al XIX-lea.
Deasupra intrării în palat, se gășeste un basorelief reprezentând nimfe cu cununi de lauri, îmbogățind în mod particular intrarea. Deasupra cornișei decroșeului, se află o altă lucrare sculptată, reprezentând două tunuri și două drapele cu un vultur, toate acestea semnificând gloria militară a voievodului.
În interior se păstrează decorația originală a câtorva saloane ale căror plafoane, care reprezintă scene mitologice, personaje alegorice și motive vegetale, poartă amprenta pictorului italian Giacometti.
Curtea palatului, a cărui poartă este încadrată de doi vulturi impetuoși, realizați din piatră, impresionează prin înălțimea teilor seculari ce străjuiesc aleile.
Peluza din spatele palatului constituie o grădină interioară, fiind separată de palat printr-o terasă elegantă, ce deschide vizual o priveliște mirifică spre lacul Tei.
Pe o placă de marmură, amplasată mai târziu, se regăsește un text în care se specifică următoarele:
“Zidit din temelie de către Voevodul Grigore Ghica VIII, Domn al Țării Românești, pe moșia sa domnească Colentina, în anul 1822. Aci fu odinioară falnica sa locuință de vară, alături de care, spre dreapta cuviință, a înălțat apoi întru slava și pomenirea lui Dumnezeu biserica familiei cu hramul Înălțarea Domnului și a împodobit-o cu frumoase daruri prin înalta și statornica sa voință”
Palatul face parte din domeniul Ghica Tei care se întinde pe o suprafață de 11.000 mp și cuprinde, de asemenea, Crama și Grădinile integral restaurate de moștenitorii familiei Ghica, precum și Garnizoana și Anexele Cavaleriei aflate în proces de restaurare.
