Pasajul Mecca – Villacrosse

 

Pasajul Mecca -Villacrosse este un loc în care timpul pare că a stat pe loc. Arhitectura este impresionantă, iar acoperișul din sticlă galbenă adaugă o notă misterioasă locului. Este o zonă potrivită pentru relaxare (există cafenele și restaurante), fiind în același timp de o importanță istorică deosebită.

 

Pasajul Mecca - Villacrosse se află la intersecția străzii Lipscani cu Calea Victoriei. Inițial, în 1655, era doar un loc ce aparținea Mănăstirii Mihai Vodă. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, locul este deținut de marele vornic Scarlat Câmpineanu care decide să construiască acolo un han pentru „mușterii înstăriți”.

Hanul ajunge să fie condus de vorniceasa Luxandra, mama revoluționarului Ion Câmpineanu. Luxandra moare în anul 1829, iar fiul ei Ioan moștenește hanul, pe care îl vinde în 1832 dragomanului Petrache Serafim (tălmaci de limbă rusă pe lângă împăratul Napoleon, în campania din Rusia).
 

Petrache Serafim se căsătorește și are cinci fete. Una dintre ele se căsătorește cu Xavier Villacrosse, iar alta cu Mihalache Macca, de unde și numele pasajului. Zona unde se găsea hanul i-a fost dată ca zestre lui Xavier Villacrosse.

Hanul a fost dărâmat și înlocuit cu un ansamblu de clădiri moderne printre care și hotelul Stadt Pesth, care avea mai multe camere, o cafenea și un restaurant. Hotelul era, de fapt, un bordel foarte bine cunoscut în acea vreme.
 

Pasajul Villacrosse a fost construit în anul 1890, după modelul pasajelor urbane care existau în marile capitale ale Europei. Având în vedere că proprietarul hotelului (un anticar slovac) nu a vrut să-l vândă, arhitectul a fost nevoit să construiască un pasaj în formă de potcoavă, ce înconjoară hotelul rămas în mijloc. Din acest motiv, pasajul are două aripi: cea dinspre strada Lipscani care se numește Villacrosse, iar cealaltă aripă care poartă numele de Macca.
 

A fost dat în folosință în anul 1891. Scopul pasajului era acela de a ușura traficul și de a evita aglomerația pe Calea Victoriei. În interiorul pasajului se găseau încă de pe atunci magazine, dar și 30 de apartamente la etaj. Pasajul a fost, de asemenea, și sediul primei burse de valori din București. În perioada comunistă, acesta și-a schimbat denumirea în „Pasajul Bijuteria” după numele unui magazin de pe Calea Victoriei.

La intrarea dinspre Eugen Carada, pasajul este străjuit de un portal monumental. Clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc, iar rotunda de la intrare este acoperită cu un vitraliu de sticlă. Cele două ramuri au acoperiș din sticlă galbenă, ce dă o notă misterioasă pasajului, datorită luminii.
 

Ramurile se întâlnesc aproape de ieșirea spre Banca Națională, într-o sală circulară cu o cupolă de sticlă colorată.

Astăzi, pasajul este plin de turiști și localnici ce doresc să se relaxeze. În pasaj sunt numeroase cafenele și restaurante, iar vara, acestea se mută afară într-un loc răcoros și ferit de razele soarelui.