Pe strada Doctor Carol Davila, la nr. 8, în Dealul Cotrocenilor, se află casa în care a locuit matematicianul Dan Barbilian, cunoscut ca scriitor sub pseudonimul Ion Barbu (1895-1961). El a locuit aici până la sfârşitul vieţii, în locuinţa care datează din prima jumătate a secolului al XX-lea.
O placă din 1970 atestă faptul că poetul şi matematicianul Ion Barbu a locuit aici între anii 1929 şi 1961.
A fost unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei (născută Soiculescu), fiică de procuror. Pseudonimul care l-a facut celebru în poezie este, de fapt, numele originar al familiei, transformat printr-o latinizare curentă.
Ion Barbu, un reprezentant al modernismului literar din România, a dus o viață cel puțin controversată. De la peste 4.000 de escapade amoroase - cum se zvonea printre cunoscuții săi -, la consum de cocaină și eter.
„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat (la Berlin) obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină!”, se destăinuia Barbu într-o scrisoare adresată prietenului său flamand Léo Delfoss.
În perioada 1921 -1924, și-a continuat studiile la Göttingen, Tübingen și Berlin, perioadă marcată de dependenţa de droguri. Andrei Oişteanu scrie în cartea sa ”Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” că Ion Barbu obişnuia să consume droguri cu prietenul Tudor Vianu.
Gerda Hossenfelder (devenită Barbilian în iunie 1925) este cea care-l va ajuta să scape de dependenţă, după cum afirma Şerban Cioculescu în memoriile sale.
Debutul său artistic a fost declanşat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecaţi într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. În urma acestui "pariu", Dan Barbilian îşi descoperă talentul şi iubirea faţă de poezie. El spunea că poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie.
Ion Barbu, care nu s-a rezumat niciodată să fie un simplu poet descriptiv, nu se dezminte nici cu „După melci”. Din poemele fabulative cu elemente de figuraţie din natură, capodopera rămâne însă „Riga Crypto şi lapona Enigel”, balada închipuită de Ion Barbu ca zisă de un menestrel, “la spartul nunţii, în cămară”.
Ion Barbu a murit la 11 august 1961, la spitalul „Vasile Roaită" din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
