Biserica „Sfinții Apostoli”, aflată pe un loc sfinţit încă de la 1585, face parte din grupul lăcaşelor de cult ascunse în spatele unor blocuri în perioada comunistă. O găsiţi pe strada cu acelaşi nume din Sectorul 5, lângă bulevardul Naţiunile Unite.
Atunci, la 1585, locul era atestat ca mănăstire, în mahalaua Dudescului, fiind numită Mănăstirea Târnovului sau a Arhimandritului, cu biserică din lemn. Domnitorul Matei Basarab, cunoscut ca mare ctitor de biserici, a ridicat aici la 1636 un lăcaş din piatră. Atacurile armate ale turcilor de la acea vreme au afectat biserica, până să fie închinată, la 1677, Patriarhiei de Constantinopol.
Datele publicate de reprezentanţii bisericii pe site-ul dedicat arată că a fost reparată de domnitorii Grigore Ghica (1660-1664, 1672-1673), Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și Ștefan Cantacuzino (1714-1716). Acesta din urmă a construit clopotnița de pe pronaos, pridvorul, zugrăveală, rama de piatră care împodobea ușa şi care avea pisanie cu data 10 iulie 1715.
Textul pisaniei este istorie pură: „Această biserică a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, fiind întâiași dată în lemn, s-a zidit din piatră de răposatul Mateiu VV (adică Matei Basarab - n.r.) și acum s-a împodobit și pe dinăuntru și pe dinafară cu adaosul clopotniței și cu altele, de Prea Înălțatul Domn Io Ștefan Cantacuzino VV, fiind el enoriaș la dânsa prea luminatul împărătesc neam al Cantacuzineștilor, la leatul 7723, iulie 10 (n.n. 1715)”.
A fost afectată şi de cutremurele din 1802 și 1838 şi a trecut prin reparaţii succesive de-a lungul următorului secol, de la consolidare până la pictură. Lucrările efectuate după martie 1977 au asigurat ca biserica să reziste la seisme de peste 7,5 grade pe scara Richter. Revoluţia din decembrie 1989 a făcut ca biserica să nu mai fie mutată, aşa cum s-a procedat cu altele.
Conform descrierii de pe site, biserica este construită după un plan treflat, cu ziduri foarte groase (1,4-1,8 m.), cu o turlă pe naos și un turn-clopotniță peste pronaos. Ambele turle sunt refăcute din zidărie, cu ferestre mari pe fiecare fațetă, înconjurate de arce suprapuse. Pridvorul este mare, pătrat (formă rar întâlnită), mărginit de trei arcade inegale pe fațada de apus și câte două pe fațadele laterale, sprijinite pe coloane din piatră. Interiorul, frumos decorat, datează din vremea lui Ștefan Cantacuzino (1715), puţin retuşat.
Catapeteasma are patru icoane mari - Buna Vestire, Fecioara cu Pruncul în brațe, Mântuitorul Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel şi 33 de icoane mici. Se asemuieşte cu cea a icii Sfântul Gheorghe Nou şi este tot de pe vremea lui Ștefan Cantacuzino, ca şi tronul şi stranele.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
