Denumirea bisericii se datorează amplasării acesteia în spatele Palatului Poştelor, devenit în anul 1972 Muzeul Naţional de Istorie a României.
Deşi în apropiere se află multe obiective turistice (Curtea Veche, Mânăstirea Stavropoleos, Muzeul Naţional de Istorie), biserica aceasta, monument istoric care face parte din patrimoniul cultural al României, se află într-un con de umbră.
Lăcaşul mai este cunoscut şi sub denumirea de biserica „De Jurământ“, care îşi are originea în jurămintele solemne pe care negustorii le făceau în faţa icoanelor, în semn de întărire a contractelor. De asemenea, în prima atestare documentară care datează din anul 1655 se menţiona că în această biserică părţile aflate în proces de judecată făceau jurăminte că vor spune „adevărul şi numai adevărul“.
Paraclis pentru studenţii la jurnalism, media și comunicare
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca această biserică să fie şi paraclis studenţesc, în special pentru studenţii de la facultăţile de comunicare şi mass-media din Bucureşti. În apropiere mai există două biserici care îndeplinesc şi funcţia de paraclis studenţesc, respectiv Biserica Rusă şi Biserica „Sfântul Nicolae dintr-o zi“, dar spaţiul se dovedeşte a fi insuficient. Unele facultăţi au paraclise în campusurile lor, dar Facultatea de comunicare şi mass-media nu deţine un astfel de lăcaş. Preotul paroh al acestei biserici, Mihai Gojgar, este în acelaşi timp moderator şi reporter al postului TRINITAS TV.
Biserica editează și o revistă denumită „Dimitrios”, care are și o pagină de Facebook, în care se postează atât subiecte legate de biserică, cât și teme din sfera socio-culturală (ex. agenda culturală a lunii, comemorarea a 100 de ani de la genocidul armean etc.).
Periodic, în biserică se organizează întîlniri unde sunt abordate diferite teme (nu neapărat cu caracter spiritual) unde sunt invitaţi preoţi, doctori, jurişti, sociologi, psihologi şi jurnalişti. De asemenea, preotul paroh are și diverse inițiative sociale printre care aceea de a oferi în fiecare sâmbătă o masă caldă enoriașilor cu venituri reduse.
Slujbe oficiate pentru ortodocşii de limba arabă
Un aspect interesant este faptul că în această biserică se oficiază periodic slujbe pentru ortodocşii de limbă arabă, de către un arhimandrit georgian. În Bucureşti se află o comunitate în creştere de creştini arabi ortodocşi din mai multe ţări, care participă la slujbele de duminică şi de sărbători la biserica Sfântul Dumitru în special, dar şi la alte biserici cum ar fi Sfântul Spiridon Vechi.
Biserica Sfântul Dumitru a fost gazda unui eveniment important pentru această comunitate şi anume vizita la data de 1 Decembrie 2014 a Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient.
Lăcaş cu o istorie zbuciumată
La începutul secolului al XVI-lea a existat pe aceste locuri o biserică din lemn. Biserica a fost distrusă în timpul invaziei Ţării Româneşti de armata condusă de Sinan Paşa la 1595, care suferise pierderi importante în urma bătăliei de la Călugăreni împotriva armatei conduse de Mihai Viteazul din august 1595. Lăcaşul a fost refăcut la începutul secolului al XVII-lea, probabil anterior datei de 1655 de când există prima atestare documentară. În anul 1674, Badea Bălăceanul, Matei Bălăceanul și Aga Constantin Bălăceanul zidesc o nouă biserică, ce servea drept paraclis al caselor din apropiere. Noua biserică apare menţionată în anul 1680 ca „Biserica de jurământ Sfeti Dimitrie“.
A doua biserică a fost zidită din piatră între anii 1741 și 1746, de către Stroe Râmniceanu (care s-a călugărit cu numele de Isaia Monah), împreună cu fiul său devenit logofăt; în anul 1754 aceasta va fi dăruită episcopiilor Buzăului și Râmnicului. Grav avariată de cutremurul din anul 1802, aproape distrusă în incendiul din anul 1804, biserica a fost reconstruită în anul 1819 de către episcopul de Buzău Konstandie Filiti în forma în care se păstrează până în zilele noastre. După moartea sa, lucrările au fost continuate de episcopul Gherasim Rătescu și terminate cu ajutorul arhitectului Iosif Weltz. Biserica a fost apoi împodobită de episcopul Chesarie (care înfiinţase la Buzău o şcoală de pictură și sculptură cu elevi ai pictorului italian Giuliani), fiind terminată şi sfinţită în anul 1843. Incendiul din 1847 a distrus acoperişul şi pictura, aceasta fiind reparată și restaurată de episcopul Filotei al Buzăului.
A doua biserică a fost zidită din piatră între anii 1741 și 1746, de către Stroe Râmniceanu (care s-a călugărit cu numele de Isaia Monah), împreună cu fiul său devenit logofăt; în anul 1754 aceasta va fi dăruită episcopiilor Buzăului și Râmnicului. Grav avariată de cutremurul din anul 1802, aproape distrusă în incendiul din anul 1804, biserica a fost reconstruită în anul 1819 de către episcopul de Buzău Konstandie Filiti în forma în care se păstrează până în zilele noastre. După moartea sa, lucrările au fost continuate de episcopul Gherasim Rătescu și terminate cu ajutorul arhitectului Iosif Weltz. Biserica a fost apoi împodobită de episcopul Chesarie (care înfiinţase la Buzău o şcoală de pictură și sculptură cu elevi ai pictorului italian Giuliani), fiind terminată şi sfinţită în anul 1843. Incendiul din 1847 a distrus acoperişul şi pictura, aceasta fiind reparată și restaurată de episcopul Filotei al Buzăului.
Aflată în ruine, biserica este salvată de la demolare
În anul 1912 biserica era în paragină fiind propusă spre demolare. Cel care a salvat-o de la demolare a fost istoricul academician Ioan C. Filiti, strănepotul episcopului Konstandie Filiti, care a renovat biserica cu sprijinul primarului de atunci al Bucureştiului, Dimitrie Dobrescu.
Biserica a fost redeschisă în anul 1930. Între anii 1964 și 1966 a fost renovat exteriorul bisericii. După cutremurele din anii 1977, respectiv 1986, aceasta a fost consolidată. Începând cu anul 2012, biserica duce o campanie de strângere de fonduri pentru finalizarea lucrărilor de renovare care să redea lăcaşului farmecul de altădată.
Singura icoană din Bucureşti a Sfântului Iuda Tadeul
Biserica are hramul principal Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, precum şi alte două hramuri: Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, ale căror moaşte se află în biserică. Alături de acestea, lăcașul adăposteşte și părticele din moaştele altor sfinţi, precum: moaştele Sfântului Antipa, ierarhul Pergamului și ale Cuviosul Nicanor.
În acest lăcaş se află singura icoană din Bucureşti a Sfântului Iuda Tadeul, ocrotitorul celor deznădăjduiţi şi disperaţi.
Ajunsă la respectabila vârstă de 500 de ani, biserica „Sfântul Dimitrie - Poştă“ („De Jurământ“ ) reprezintă unul dintre numeroasele lăcaşuri de cult care au renăscut din propria cenuşă.
Mijloace de transport:
-Linia turistică Bucharest City Tour; este deservită (în perioada primavară - toamnă) de patru autobuze speciale, supraetajate, cu o capacitate de 77 de locuri, care circulă pe traseul Piaţa Presei, Muzeul Satului, Arcul de Triumf, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Palatul Parlamentului, Piaţa Unirii, Universitate, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle, Şos. Kiseleff şi Piaţa Presei; staţie la 50 de metri de palatul CEC.
-staţie de metrou Piaţa Unirii (magistrala 2)
-autobuze staţia Piaţa Naţiunile Unite/Calea Victoriei nr. 2: 104, 123, 124, 385