Biserica Sfântul Nicolae (Rusă)

 

Arhitectura și pictura rusească fac din această biserică un obiectiv foarte vizitat de turiştii străini care sunt surprinşi de stilul unei astfel de biserici în România.

Biserica se află pe strada Ion Ghica, într-o zonă cu sedii de bănci și alte instituţii importante, încadrată de sediul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci -OSIM și clădirea Ambasadei Cehiei.

Un aspect neobişnuit la această biserică îl reprezintă intrarea, care nu se află pe aceeaşi axă cu altarul, fiind amplasată pe colţul de nord- vest al clădirii, din considerente practice (acces uşor din stradă), concomitent cu respectarea unei reguli statornicită în arhitectura bisericească - şi anume amplasarea altarului spre răsărit.

Tot un lucru mai puţin obişnuit este existenţa unei mici biblioteci de cărţi religioase in interiorul bisericii.

 

Biserica a fost construită între anii 1905 și 1909, din iniţiativa ambasadorului rus Mihail Nicolaevici Ghiers, cu ajutorul financiar al familiei imperiale a Romanovilor.

Pentru construcţia lăcaşului s-a cheltuit o sumă enormă pentru acea vreme, respectiv 600.000 de ruble de aur, suportată de către Curtea Imperială cu dispoziţia: „Să  nu se facă niciun fel de economii în bani sau materiale”. Iniţial, a fost destinată să servească drept capelă pentru personalul ambasadei ruse și comunitatea de limbă slavă din Bucureşti.

Edificiul a fost închinat Sfântului Nicolae, după numele țarului Nicolae al II-lea, fiind realizat de meșteri ruşi, după planurile arhitectului rus Alexander V. Ivanov Preobrajensky, sub îndrumarea unui arhitect italian.

 

În 1916, în perioada Primului Război Mondial, biserica a fost bombardată de trupele germane. Arhiva și obiectele de cult ale bisericii au fost evacuate la Iaşi, iar de aici la Petrograd(astăzi, Sankt Petersburg), unde s-au pierdut în timpul revoluţiei din 1917.

După terminarea războiului, au fost reluate slujbele oficiate în limba slavă veche, astfel că biserica era frecventată nu doar de către ruși, ci și de către sârbii și bulgarii din Bucureşti. Comunitatea rusă de la noi devenise mai numeroasă odată cu refugierea din calea marii revoluţii socialiste din 25 octombrie (7 noiembrie pe stil nou) 1917.

Pînă în anul 1934 lăcaşul a fost sub jurisdicţia patriarhiei ruse. Diplomatul Nicolae Titulescu a negociat predarea spre administrare Universităţii din Bucureşti.

În anul 1947, biserica revine sub jurisdicția Moscovei timp de zece ani, perioadă în care este reparată și restaurată pictura; în 1957 revine în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

 

În ţară mai există biserici ale lipovenilor, dar stilul acestora a fost adaptat locului respectiv. Biserica, construită în formă de cruce greacă (cu braţe egale), are ziduri masive. Naosul este acoperit de o boltă centrală pe care se află cupola principală.

Colţurile naosului sunt marcate de alte patru cupole mai mici.

A şasea turlă cu cupolă este aşezată ca o coroană deasupra intrării, care este accentuată printr-o incintă scoasă în afară. Intrarea boltită este decorată cu spirale şi onduleuri sculptate în piatră. Deasupra altarului se înalță celde-al şaptelea turn cu cupolă în formă de bulb. Iniţial, cele şapte cupole au fost poleite cu foiţă de aur.

Odată cu trecerea timpului, preţioasa lor strălucire a pălit,  în prezent  fiind acoperite cu tablă de aramă vopsită. În schimb, faţada de inspirație rusească și georgiană, din piatră și căramidă presată, bogat ornamentată cu decoraţii sculptate în piatră, cu plăcuțe din ceramică verde și albastră, cu motive geometrice și florale, medalioane cu sfinți, și-a conservat ocrul blând și inserţiile de roşu al mozaicului de sub arcade.

 

Catapeteasma este o copie a celei din Catedrala  ,,Sfinții Arhangheli” de la Kremlin și a fost realizată la Moscova de către pictorul și scenograful  Viktor  Mihailovici Vasnețov (1848-1926), care este autorul celebrei fațade a Galeriei de artă Tretiakov din Moscova. Adevărată operă de artă care conferă un aspect preţios interiorului, catapeteasma este minuţios sculptată în lemn şi poleită cu aur.

 

Pictura murală  este realizată de pictorul Constantin Vasiliev (1942-1976),  în tehnica ,,ulei mat”, după modelele expuse la Galeriile de artă Tretiakov din Moscova (create de pictorul Vasneţov). Ca şi Vasneţov, Vasiliev este exponent al curentului “Reînvierea rusă”, curent care îmbina elemente ale stilului bizantin cu cele specifice arhitecturii europene a vremii (neorenaştere, neoclasic, art nouveau), dar cu tendinţe de întoarcere la tradiții. Acelaşi tip de curent în artă a determinat apariţia în România a stilului neoromânesc, iar în Bulgaria a adus curentul “Reînvierii naționale".

În biserică, pe lângă alte icoane și obiecte de cult se găsesc jilţul arhieresc din lemn sculptat și poleit, trei candelabre din alamă, două steaguri tot din alamă, icoanele profetului Avraam şi ale Sfintei Treimi, precum și ramele cu suport pentru icoanele mari, toate unicat, realizate la Moscova.

După renovările realizate în anii 1948 și respectiv 1967, autorităţile au neglijat Biserica Rusă. Cutremurul din 1977 a avariat grav turla și cupola mare, care a fost reparată cu ocazia seriilor de reabilitare începute în anul 2000.

Un adevărat monument de arhitectură şi artă, Biserica Sfântul Nicolae-Rusă este o încântare pentru turistul care o descoperă întâmplător şi, totodată, o bucurie pentru pelerinul care îi calcă pragul pentru a se reîncărca spiritual.