Lăcașul de cult a fost zidit pe locul unei mai vechi biserici de lemn, între 1720-1722,
de către logofătul Iordache Kretzulescu și de către soția sa, fiica voievodului Constantin Brâncoveanu. Inițial, biserica a făcut parte dintr-un ansamblu de construcții – magazine, case, un han – care purta numele de „Hanul lui Kretzulescu”. Așa cum se obișnuia în acea epocă, lăcașul a fost ridicat pentru a deservi familia boierului, fiind situat în mijlocul caselor deţinute de acesta.
La acea vreme locul pe care se afla biserica era marginea Bucureștiului – „Podul Mogoșoaiei”, mai exact, Calea Victoriei de astăzi. Acest drum lega Curtea Domnească de Palatul Domnesc din Mogoșoaia.
Biserica poartă hramul Adormirii Maicii Domnului și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în memoria domnitorului Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi, care au fost executați în Istanbul în data de 15 august 1714, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și în ziua de naștere a domnitorului. Iordache Kretzulescu a asistat la acel moment, după care, în 1718, s-a întors din exil și a demarat construcția bisericii. Mai târziu, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, Iordache Kretzulescu devine mare logofăt (echivalentul ministrului de externe), iar apoi vornic (echivalentul prim-ministrului).
Afectată de cutremure, este supusă unor restaurări multiple
Biserica a fost zguduită în repetate rânduri, prima dată în 1838, când turnul bisericii a fost distrus de un cutremur. La doi ani distanță, clădirea a fost lovită de al doilea cutremur, în 1840. În perioada 1859-1860, conform doleanțelor familiei Kretzulescu, clădirea bisericii a fost restaurată de arhitectul austriac Lipizer. Interiorul bisericii a fost în mare parte pictat în ulei de Gheorghe Tăttărescu (1820-1894, pictor neoclasic), iar exteriorul a fost vopsit în alb.
Din picturile lui Tăttărescu se mai păstrează astăzi tablourile ctitorilor, care se găsesc pe peretele vestic al bisericii, icoanele de pe catapeteasma pictată tot de Tăttărescu, precum și o parte din icoanele praznicelor de peste an.
În perioada 1933-1936, Comisia Monumentelor Istorice a hotărât restaurarea lăcașului de cult care a revenit la forma inițială, cu pridvorul deschis, care se păstrează și astăzi. O parte din pictura lui Tăttărescu a fost îndepărtată și s-a renunțat la tencuiala pereților exteriori. Tot atunci turla din lemn realizată în anul 1859 a fost înlocuită cu una din piatră naturală.
Afectată de cutremurul din 1940, a suferit reparații majore între anii 1942-1943. Biserica a mai fost restaurată dupa cutremurul din 1977.
Atinsă de gloanțe în anul 1989
A suferit distrugeri și în timpul evenimentelor din 1989, astfel că au fost înlocuite cărămizile afectate de gloanțe. Între anii 1996 și 2003, a fost din nou restaurată, ocazie cu care pictura veche a fost parțial spălată.
În anul 1996, lângă biserică a fost amplasat un bust al lui Corneliu Coposu (20 mai 1914 — 11 noiembrie 1995), om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat, între anii 1989 și 1995, fost deținut politic sub regimul comunist.
Ultimul descendent al ctitorilor a fost Nicolae Kretzulescu, mort în exil, la Paris, în anul 1985. El a fost doctor în fizică şi unul dintre primii români care au încercat promovarea studiului fizicii atomice la Bucureşti.
În anii comunismului s-a dorit demolarea ei atât de către Gheorghiu-Dej, cât și de către Ceaușescu, dar a fost salvată datorită arhitecţilor. Biserica a fost închisă în anul 1986, redeschiderea ei făcându-se în anul 1990, după căderea comunismului.
Biserica Kretzulescu reprezintă unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură bisericească în stil brâncovenesc.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
