Banca Marmorosch Blank

Banca istorică românească Marmorosch Blank a fost înființată în 1848 de către Iacob Marmorosch (negustor și zaraf), împreună cu Mauriciu Blank. Inițial și-a avut sediul într-o căsuță în apropiere de strada Blănari din Centrul Vechi al Capitalei.

În anul 1874, banca individuală se transformă în Marmorosch Blank & Co. și avea capital colectiv de 172.000 de lei. Era la vremea aceea una dintre cele mai puternice institute de credit.

 

În anul 1877 finanțează armata României în Războiul de Independență. Ulterior, finanțează construcția mai multor căi ferate, lucrări edilitare și de infrasctructură. Participă cu capital la înființarea Fabricii de hârtie de la Letea și a Fabricii de zahăr de la Chitila.

În anul 1895 participă pentru prima dată la emiterea unui împrumut public român, în parteneriat cu bănci germane. În anul 1897 intră în domeniul asigurărilor, participând cu o treime la capitalul Societății Române de Asigurări Generale din Brăila. În 1899 societatea își mută sediul în București și își schimbă numele în „Generala”.

 

În anul 1905 a fost transformată în societate pe acțiuni. În anul 1920 era cea mai puternică bancă comercială din România. În anul 1923 avea deja 25 de sucursale în Regat și patru în străinătate (Paris, Istanbul, Viena și New York).

Declinul

Din cauza crizei economice mondiale din anul 1930, a intrat în incapacitate de plată și nu a mai făcut față cererilor de restituire a depozitelor. Banca Națională a intervenit puternic, făcând tot ce i-a stat în putință pentru a salva Banca Marmorosch Blank. A reușit acest lucru doar până în 1948 (atunci banca împlinea 100 de ani de la înființare), când a fost naționalizată.

În 2004, clădirea Băncii Marmorosch Blank a devenit sediul central al Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD),  iar în 2007 a fost vândută drept monument istoric.

Monumentul istoric

Maiestuoasa clădire se află pe strada Doamnei nr. 2-4 și a fost construită în locul în care s-a aflat cândva Hanul Gherman. A fost construită între 1915 și 1923, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Și astăzi găsim semnătura sa de o parte și de alta a intrării în clădire.

 

Construcția îmbină mai multe stiluri arhitecturale: bizantin, gotic și neoromânesc. Interiorul a fost decorat în stil Art Nouveau și Art Deco, de către Cecilia Cuțescu Storck. În anul 1993 a fost extinsă către Centrul Vechi, de către Tiberiu Boitan, pe locul în care s-a aflat casa generalului Nicolae Mavros.

 

În construcție s-au folosit materiale prețioase precum granitul, profirul, marmura, piatra de Rusciuk și fierul forjat. Clădirea încorporează elemente inspirate din arhitectura bisericilor medievale atât din Valahia, cât și din Moldova. Acest lucru este sugerat și de către lămpile de pe pereții exteriori, reprezentând cădelnițe de ars tămâie.

În fața scării de onoare există picturi reprezentând alegorii ale industriei, agriculturii și comerțului, iar pe hol se găsesc panouri simbolizând arta, speranța, munca, dar și picturi abstracte.