Şefii Armatei române au început să iniţieze în perioada interbelică demersuri pentru crearea unui institut de tehnică militară care să asigure capacitatea de luptă. Aşa a apărut, la 1932, Corpul tehnic militar, instituţie de învăţământ care pregătea ingineri pentru diferitele probleme ale armatei.
Prezenţa din ce în ce mai mare a tehnologiei în rândul armatelor a impus înfiinţarea şi în România a unei instituţii militare de învățământ tehnic superior destinată ofiţerilor ingineri.
Astfel, la 1949 se naşte Academia Tehnică Militară, care „să formeze ofițeri ingineri, cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesari pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate”, potrivit site-ului instituţiei.
La început, era structurată astfel: comanda, facultățile (Armament și Muniții; Tancuri și Moto-mecanizate; Aviație; Transmisiuni; Marină), secțiile și birourile de învățământ și cercetare științifică, compartimentele de logistică, compartimentele de pregătire de luptă.
O uşoară schimbare a denumirii în 1952: Academia Militară Tehnică. Un an mai târziu, au absolvit primii ingineri militari ai Armatei - 69.
Schimbările la nivelul structurii instituţiei au venit din raţiuni politico-militare ale vremurilor, astfel că în 1957 a fost reorganizată în patru facultăţi – Armament, Mecanică, Transmisiuni, Construcții militare și Geodezie.
La început, aici se studia 4 ani, mai târziu 5, apoi 5 ani şi jumătate.
O nouă etapă în activitatea instituţiei începe după 1960 şi până în 1990, când sunt structurate facultăţile: Tehnică de Arme, Tancuri și Auto, Electronică, Construcții, incluse în cadrul Academiei Militare Generale.
După Revoluţia din decembrie 1989, a primit un nou statut – instituție militară de învățământ politehnic superior, de sine stătătoare.
Academia Tehnică Militară formează ingineri pentru MapN, MAI, STS, SRI, SPP, SIE, dar desfăşoară şi cercetare ştiinţifică universitară. Unele lucrări au fost în premieră naţională: calculatorul analogic universal (1960), rachetă românească antisubmarin (1963), rachetă pentru combaterea grindinei (1963, 1967, 1976, 1981), tancul românesc (1985-1992), podul suspendat pentru vânătorii de munte (1987), aruncătorul automat de grenade cal. 40 mm (1992), muniție cal. 40 mm compatibilă NATO (1998).
Peste 50 de creații tehnice originale au fost brevetate ca invenții și peste 200 au fost calificate ca inovații, se precizează pe site-ul instituţiei.
Academia Tehnică Militară este prima instituție din Armata română conectată în sistemul Internet, încă din anul 1995.
Peste 6.500 de absolvenţi - ingineri și subingineri militari - au ieşit pe porţile acestei instituţii de învăţământ.
Academia Tehnică Militară se află pe bulevardul George Coşbuc, nr. 39-49, în Sectorul 5 al Capitalei. Are motto-ul „Per aspera ad astra”.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
