Ziua cartierului Cotroceni

 

Organizarea acestui tip de eveniment are ca scop reunirea membrilor comunității locuitorilor din cartierul Cotroceni, atât pentru a se bucura împreună de activități diverse cât și pentru a discuta despre problemele cu care se confruntă.

Proiectul „Ziua cartierului Cotroceni” este inițiat de „ÎnCotroceni-Oameni, Idei, Povești” și finanțat de ordinul Arhitecților din România-Filiala București, în cadrul Anualei de Arhitectură 2015, având ca temă „Construind comunitatea”.
 

Pentru a consolida comunitatea din Cotroceni, această asociație își propune să inițieze diverse acțiuni interactive care să identifice soluții pentru dificultățile cu care se confruntă locuitorii din Cotroceni, prin comunicare deshisă și implicare activă în aspectele vieții din comunitate.

Totodată „ÎnCotroceni”  susține promovarea și valorificarea patrimoniului cultural și arhitectural al zonei.
 

Sâmbătă pe la ora 11.00 am intrat pe strada Dr. Staicovici din capătul opus cheiului Dâmboviței, căutând numărul 26, fără să mă grăbesc, încercând să mă bucur de arhitectura caselor vechi. Ca pe toate străzile de acest tip din București ai șansa să găsești case superbe în stare bună, chiar dacă nerenovate, case renovate cu mai mult sau mai puțin gust și desigur case lăsate în paragină din diverse motive sau interese. Trec pe lângă o casă renovată într-o manieră oarecum reușită și în spatele ei despărțită de un zid înalt, parcă pentru a o izola, zăresc o casă veche cu arhitectură frumoasă lăsată în paragină. Mai fac câțiva pași și uitând pentru o clipă de ce venisem întreb niște muncitori care lucrau la renovarea unei vile dacă peste drum este cumva nr. 26. Aceștia ridică din umeri, dar mi se răspunde din curtea vizată că am găsit ce căutam. Curtea casei Ota avea porțile deschise și se zărea un pic de agitație.
 

Locația m-a intrigat puțin pentru că ea figurează ca un fel de terasă, dar poți sa treci pe lângă ea fără să-ți dai seama că acolo este de fapt un club și galerie de artă, întrucât nu există nici o firmă care să indice că acolo se află un local.

Intuiesc că este un fel de loc cu circuit închis (nu în sensul exclusivist), o oază de relaxare.
La demisol se găsește un bar de unde îți poți comanda ceva de mâncare (sâmbătă puteai mânca ceva cu specific iranian, dar nu știu dacă asta este permanent).
La etaj (de fapt un parter înalt) se află un spațiu artistic cu destinația de galerie unde își expun lucrările diverși artiști. Tot în acest spațiu se organizează și cursuri de yoga.

Locul are ceva aparte. Casa și curtea păstreză acel parfum de epocă cu aspectul și mirosul de vechi; interiorul are încăperi generoase, înalte.
Se aflau în stare bună parchetul, câteva elemente de mobilier (printre care și o pianină), precum și o sobă de teracotă. Casa este zugrăvită la exterior în alb. Mi-a plăcut grija cu care au fost înlocuite ferestrele. Ramele aveau laturile dinspre exterior de culoare maro, iar la interior albe, dintr-un material care deși nu era lemn imita destul de bine aspectul acestuia, beneficiind totodată și de calitățile geamului termopan.

Curtea este umbrită de câțiva copaci și decorată cu două sculpturi și tot felul de plante, dotată cu mese și bănci simple.

 

În curte erau în jur de 80 persoane, părinți cu copii și, surprinzător, vârstnici din cartier. Aceștia din urmă interacționau bucuroși că au ocazia de a se întâlni și depăna amintiri. Trec pe lângă doi interlocutori și aud o frântură de subiect: „La Paris se știe cu precizie ce diametru are copacul din fața casei!” .

 

În curte erau întinse niște sfori de care erau atârnate fotografii vechi aduse de locuitori, dar și fotografii mai noi alb-negru realizate de un artist fotograf. Expoziția de fotografie era intitulată „Oameni şi Poveşti din Cotroceni”.

 

Copiii erau extrem de încântați de atelierul de pictură asigurat de Galeria Romnicean. După finalizarea picturii aceștia își atârnau la uscat micile opere de artă pe care apoi le luau acasă. A urmat apoi atelierul de explorare creativă pentru copii unde fiecare a realizat un obiect decorativ din diverse materiale naturale.

Mai înspre poartă, câțiva copii se înghesuiau să se joace cu nisip kinetic care era disponibil într-o tavă de lemn, dotată cu niște forme de platic unde se îndesa acest inedit material pentru a lua forma acestora.
 

Jucării, bijuterii, gazeta de perete și cufărul cu opinii 

Părinții le puteau cumpăra jucării textile marca Ploosh realizate de artiștii vizuali Raluca și Matei Arnăutu.

Tot copiilor se adresau și cei de la Baroque Books & Arts cu cărți având o grafică elegantă, pline de subtilitate, ironie şi imaginaţie.

Adulții puteau admira câteva obiecte expuse de Wagner -Arte Frumoase şi Poveşti (porțelan pictat manual) și Assamblage - Școala de Bijuterie Contemporană.

 

Tot în curte, într-un colț special amenajat intitulat Gazeta de perete, locuitorii din cartier erau invitați să completeze un chestionar privind problemele cu care se confruntă. De asemenea, aceștia puteau semna o petiție prin care se solicita oprirea lucrărilor executate de ENEL (mutarea panourilor de electricitate pe gardul caselor, care strică aspectul străzilor). Toate formularele erau colectate într-un cufăr vechi din lemn, denumit Cufărul cu opinii.

 

În interior, la mansardă (pe care nu am vizitat-o) am înțeles că s-au desfășurat lecții de karate pentru copii, cursuri de yoga și un atelier motivațional pentru adulți.

 

La etaj (sau parterul înalt) erau expuse lucrările de pictură ale artistului Nicolae Comănescu.

 

În ceea ce mă privește aveam de gând să asist la concertul de muzică braziliană și românească interbelică, programat să se desfășoare în curte începând cu ora 13.30.

Ploaia mi-a stricat planurile; lumea s-a refugiat în casă așteptând să se îndrepte vremea. Cum ploaia a devenit și mai puternică eu și o parte dintre vizitatori am plecat.

 

De pe pagina de Facebook a organizatorilor am înțeles că evenimentul a continuat până seara târziu cu un concert de muzică de jazz, o proiecție de filme documentare în aer liber, o proiecție de lumini denumită Natural street texture (3Dmapping).

 

Susţinătorii acestui proiect au fost: CeRe - Centrul de resurse pentru participare publică, Ordinul Arhitecților din România, Anuala de arhitectură 2015, Wagner Arte Frumoase şi Poveşti, Assamblage - Școala De Bijuterie Contemporană, Infinitea, Nic - Cotroceni, Baroque Books & Arts, Klaus and Parteners Imobiliare, JazzBook, Docuart, Amazing Cotroceni, Bucureștii Vechi și Noi, Vertizontal Fotografie & Design Grafic, EuroEst Youth Foundation, Galeria Romniceanu 27, Clinica stomatologică Asclepimed - Concept, Ploosh.

 

Parteneri media: Romania Pozitiva - de bine despre Romania, Observator Cultural, TOTB.ro - Think Outside the Box.