„Timpul Orașului” la Muzeul Municipiului București

 

În Noaptea Muzeelor Deschise, Palatul Suțu a pregătit expozițiile „Timpul Orașului” și „Tatuajul în România”, dar și un recital în holul principal, oferit de Fundația Atelierul de Cultură și Civilizație Universală MM (ACCUMM).
 

În Noaptea Muzeelor, curtea Palatului Suțu (Muzeul Municipiului București) era arhiplină, un număr foarte mare de vizitatori așteptau cu interes să urce la expoziția de la etaj. Ca și la celelalte obiective care au fost deschise publicului în această noapte, s-au format cozi, ceea ce demonstra dorința bucureștenilor pentru astfel de evenimente.
 

În partea din dreaptă era o expoziție de fotografie, iar în imagini erau surprinse animale sau peisaje din natură. Din sala aceea se trecea într-o alta în care erau fotografii de arhivă în care puteau fi văzute  „Familia Minovici 1898”, „Diplomă Bacalaureat 1844” sau „Fotografia morgii București 1900-1910”. Mai exista aici și un pian vechi, dar foarte bine conservat, o bibliotecă impresionantă, foarte lată și înaltă, ce ocupa un perete întreg, și expoziția „Tatuajul modern, obiecte din colecția privată T`Ink Twice” care conținea o carte publicată de celebra artistă de tatuaje Kat Von D și diverse aparate vechi de tatuat însoțite de poze în care erau redate imagini de cum arau folosite aparatele respective.

 

Din cauza faptului că se aștepta prea mult pentru a intra în incinta muzeului  oamenii au început să-și exprime nemulțumirea că se întârzie prea mult și nu mai au timpul necesar pentru a vizita și alte obiective. Dar așteptarea a meritat, întrucât recitalul oferit de Fundația ACCUM, în holul principal, a fost impresionant meritând chiar și stările de ușoară nemulțumire. Cele două instrumente, pianul și flautul, au sunat extraordinar în mîna celor două muziciene care au interpretat cu măiestrie pentru publicul vizitator.

Când, în sfârșit, mai urca câte un grup, era îndrumat către expoziția numită „Timpul Orașului”. Etajul a fost închis până pe 15 mai 2015 pentru lucrări de renovare și reamenajare.

De aici se intra direct într-o încăpere foarte întunecată unde erau expuse ceasuri vechi, foarte frumos decorate și colorate. Singura lumină din camera era cea proiectată pe ceasuri. Paznicul nu permitea vizitatorilor să se apropie la mai puțin de doi metri de ele pentru a nu declanșa alarma. În următoarea sală, pe un perete gol, era proiectat un filmuleț care înfățișa două ferestre prin care se vedea traficul de afară. Părea atât de real încât îți dădea senzația că te uiți pe ofereastră și nu la proiecție.

În următoarele săli erau expuse doar obiecte vechi: poze cu Bucureștiul, de la cutremurul din anul 1977, cuburi rotative cu poze pe fiecare latură, fotografii cu articole sau pagini din ziare foarte vechi, cărți de identitate, bilete de tramvai sau de tren, pliante, afișe, costume de ofițeri și rochii de damă, încălțăminte și poșete vechi, fotografii care comparau  „Bucureștiul de atunci și acum”, o „tunică de maior de Roșiori” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, poze sau articole cu oamenii politici din anumite perioade, imagini cu „Hanuri, piețe și cobițe” și „Modernele edificii ale epocii”.

Vizitatorii erau profund impresionați de o mașină de cusut de voiaj, foarte veche, afirmând că li se pare incredibil că oamenii s-au gândit la asta încă din cele mai vechi timpuri. Până în acest punct era foarte multă lume pe holurile înguste ale muzeului. Toți făceau poze și citeau etichetele pe care scria ce reprezintă obiectul expus. Având în vedere că fiecare se grăbea pentru a le permite și celor care așteptau la coadă să urce, oamenii admirau în liniște ce era expus la etaj, trecând repede cu privirea fiecare obiect și oprindu-se mai mult doar asupra acelor obiecte care li se păreau cele mai interesante.
 

În următoarele săli putea fi admirat mobilier foarte vechi dar bine păstrat, măsuțe, fotolii, birouri, vitrine sau piane, precum și veșminte de damă sau de ofițeri. Într-o altă sală erau expuse în vitrine vase farmaceutice din secolul al XVII-lea, săbii din secolele XV – XVI, o toporișcă, un coif, un buzdugan, pumnal, pistol, corn pentru praf de pușcă, precum și zeci de monede din diferite perioade și o bârnă care a făcut parte din podul Mogoșoaiei.
 

Mai exista o sală cu vase din lut așezate în vitrine luminate, din perioada migrațiilor, din Evul Mediu timpuriu, din epoca fierului și din epoca bronzului. Unele dintre ele au fost găsite chiar pe locul unde este astăzi Muzeul Municipiului București. Spre ieșire erau amplasate trei panouri pe care erau desenate costume de ofițeri, de regi sau rochii de damă, prin care oamenii sau copiii puteau băga capul pentru a li se face poze îmbrăcați în veșmintele respective.
 

Înainte de a coborî pe scara din stânga, toată lumea se oprea la balconul care era față în față cu oglinda imensă de la baza scărilor și își făceau poze în ea.

 

În curtea interioară, spre ieșire, era expusă o mașină militară. Proprietarul ei, Ovidiu Ciobanu, a afirmat că aceasta este singura din România de acest fel și că este un Volkswagen tip 82, care se pare că a fost construită în jur de anul 1940. Mașina a fost folosită în al Doilea Război Mondial pentru a transporta ofițeri, ca mașină de legătură sau pentru corespondență. Ovidiu Ciobanu o deține de cinci ani, este foarte mândru de ea și afirmă că aceasta încă funcționează.
 

Lângă această mașină erau și câțiva bărbați îmbrăcați în costume de ofițer, având tot echipamentul necesar asupra lor, inclusiv arme. Cei prezenți își făceau poze cu ei și doreau să afle dacă armele sunt adevărate și, spre surpriza lor, răspunsul era afirmativ.