O noapte în care nu numai exponatele au fost puse în mișcare, ci și mințile vizitatorilor
„Noaptea Muzeelor” la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”, conform site-ului oficial al evenimentului (www.noapteamuzeelor.ro), a atras 8300 de vizitatoricare au asistat la punerea în funcțiune a diverselor exponate. Evenimentul a fost foarte bine organizat, dar, desigur, nu au lipsit situațiile neașteptate.
După o plimbare binemeritată între diverse instituții culturale din București, deschise pentru „Noaptea Muzeelor 2015”, am ajuns și la Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”. Deși adresa muzeului este pe strada General Candiano Popescu numărul 2, accesul se face din aleea marginală a Parcului Carol. Românește.
La 20.45 nu era coadă deloc la intrare, doar tinerii voluntari de la Societatea Inginerilor Energeticieni din România (SIER) care au organizat, împreună cu angajații muzeului, evenimentele ce au avut loc în noaptea respectivă, făceau poze de grup. SIER este o asociație neguvernamentală, non-profit, a cărei filială București Tineret are ca membri juni preocupați de domeniul energetic, majoritatea fiind chiar studenți sau absolvenți ai Facultății de Energetică. Din 2014 asociația colaborează cu Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” pentru organizarea de conferințe axate pe sectorul energetic, urmărindu-se ca acestea să devină o tradiție. Anul acesta, în cadrul evenimentului care a avut ca temă „Știința o ia razna până la miezul nopții”, conferința s-a ținut între orele 16.30 și 19.00, dezbătându-se subiectul „Eficiența energetică” (CEE).
Din păcate, periplul din noaptea respectivă prin Capitală nu ne-a permis să ajungem în timp pentru a asista la ea, dar, din spusele puținilor celor care s-au înscris online din timp la conferință, am înțeles că a fost destul de lungă, dar interesantă și informativă.
Mecanisme funcționale și rețele sociale
După ce am primit clasicul bilet gratuit (doar pentru „Noaptea Muzeelor”), la intrarea în muzeu, pe stânga, ne-am izbit de primul grup de oameni care se înghesuiau să admire un autoturism Cadillac din 1924. Turul se continua în dreapta, pe lângă câteva vitrine cu exponate, precum aparate foto, telefoane sau voltmetre de la începutul secolului XX, iar apoi se urca la etaj unde erau expuse modele ale diverselor mecanisme generatoare de energie electrostatică, printre care și dispozitivul Winter (n.r. mașină care produce energie electrostatică prin frecare - este prevăzută cu un disc care se rotește cu o manivelă, frecarea generată de această mișcare produce electricitate statică ce se transmite către o sferă metalică). Acesta era pus în funcțiune doar în acea zi de către voluntarii de la SIER care învârteau de zor discul dispozitivului și care m-au ademenit să ating sfera metalică încărcată cu o cantitate mică de energie electrică. Bineînțeles, m-am curentat, am scos un sunet care semăna într-un fel aparte cu un râset, am plecat capul și am mers mai departe. Nu am apucat să fac doi pași că o domnișoară de la aceeași asociație o și oprește pe prietena mea, care a binevoit a mă însoți la acest eveniment, pentru a o convinge să participe la concursul foto organizat de ei pentru „Noaptea Muzeelor”. „Deținătorii pozei care primește cele mai multe like-uri pe Facebook vor câștiga o cameră video!”, ne spune voluntara. Am încercat să mă eschivez, dar în urma unui șantaj emoțional fulger, am cedat (n.r. - nu am câștigat concursul).
Teoria nu-i ca practica
În continuare, am parcurs secțiunea de industrie minieră și petrolieră, unde erau expuse machete ale instalațiilor pentru exploatarea de petrol și cărbuni. Dintre acestea, mașina cu aburi a englezului Thomas Newcomen primea mai multă atenție datorită explicațiilor oferite de unul dintre membrii SIER. Nici macheta eolipilei lui Heron, socotită prima turbină cu abur cu reacțiune, nu era mai prejos! Chiar și copiii ascultau și priveau fascinați sfera ce se rotea și „scotea aburi” (erau vaporii de apă ce propulsau dispozitivul prin circuitul lor în interiorul sferei și prin evacuarea lor pe calea celor două tuburi în formă de L ce ieșeau din aceasta).
Muzeograful principal, Aurel Tudorache, explica răbdător grupurilor de câte trei-patru persoane principiul de funcționare a turbinei. Apoi, ne-a împărtășit câteva gânduri despre evenimentul în curs. Astfel am aflat că acum patru ani, când Muzeul Tehnic a participat pentru prima dată la „Noaptea Muzeelor”, au fost mult mai mulți oameni cărora de-abia au putut să le facă față, dar au învățat din experiențele trecute, și anul acesta totul a decurs fără probleme. De asemenea, muzeograful părea puțin indignat de faptul că fluxul de vizitatori este atât de mare doar cu ocazia anumitor evenimente – acesta spunea, pe un ton ironic, că „oamenii ar trebui să vină mai des la muzeu, nu doar de Noaptea Muzeelor, dar, vorba aia, pofta vine mâncând!”.
Urmând turul muzeului, trecem pe lângă locomotivele cu aburi și tender, electrice, diesel sau pe cărbuni, care atrăgeau foarte mulți privitori care își aminteau de vremurile când erau funcționale, și ajungem înapoi la parter. Acolo, în centrul sălii, erau expuse mașini industriale precum mașina cu aburi „Sulzer” care a funcționat la postăvăria Azuga aproximativ 65 de ani sau cazanul cu aburi Babcock-Wilcox care a funcționat la centrala Grozăvești. În partea dreaptă a acestor exponate monumentale se afla mașina cu aburi „Shand Mason & Co London” ce acționa pompa de apă pentru stingerea incendiilor. Aceasta era pusă în funcțiune de către inginerul principal al muzeului, Nicu Dumitrache, care se amuza de reacțiile de spaimă și uimire ale copiilor care stăteau foarte aproape de mașină.
Știința și oamenii o iau razna până la miezul nopții
La începutul sectorului auto-moto-velo am întâlnit-o pe Lavinia, voluntară la „Noaptea Muzeelor”, care ne-a povestit că, înainte să ajungem noi acolo, între orele 19.00 și 20.30, luminile au fost stinse în muzeu în semn de protest în cadrul „revoltei colecțiilor” – protest organizat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România față de retrocedările sediilor muzeelor. Aparent, oamenii nu au fost prea mulțumiți de acest lucru.
De asemenea, Lavinia ne-a povestit cum unii oameni se urcau pe bicicletele expuse, ea încerca să îi dea jos, iar aceștia mergeau mai departe și comentau cu indignare că velocipedul era amplasat strategic sub scară ca să nu se poată urca nimeni pe el. Am mai aflat de la ea că, în timp ce era ocupată cu amatorii de ciclism, alți vizitatori treceau prin spatele ei și coborau scările care duceau la baza cazanului cu aburi unde accesul era interzis. Curiozitatea oamenilor este de necontestat! Poate chiar ea va scoate instituțiile culturale din declin – dacă s-ar manifesta la o scară mai largă. Și cu decență.
În cele din urmă, ne-am îndreptat către ieșire unde erau două table pentru impresii pe care câțiva vizitatori le-au folosit pentru a-și exprima încântarea față de desfășurarea evenimentului. În timp ce lecturam mesajele lor, vizitatorii care părăseau muzeul spuneau că „a fost supertare” sau că ar vrea „să fie mai multe exponate pe viitor”. Vizita noastră s-a încheiat în jurul orei 22.00 când muzeul avusese deja 2300 de vizitatori din totalul de 8300.
Pășeam afară din muzeu în spatele unui cuplu, iar el s-a întors către ea și i-a spus: „Tocmai mi-am dat seama că nu știu nimic”.
