Sublimul în cinci reprezentări
Artiști ce vor să depășească limitele imaginației și-au dat întâlnire la Art Yourself Gallery
O expoziție de artă contemporană la Art Yourself Gallery ce încearcă să descopere „sublimul” lui Kant în serii de câte cinci lucrări ale diverșilor artiști într-un cadru lejer, fiecare vizitator privind exponatele cu un pahar în mână.
Pășind în noapte pe Clucerului, în spatele parcului Kiseleff, din toată pustietatea ne oprim la numărul 88 în dreptul unei clădiri interbelice, singura de pe toată strada care avea luminile aprinse la ora 1.00 dimineața. Era de așteptat, de altfel, fiind Noaptea Albă a Galeriilor în București. Intrăm prin curtea din față încărcată de verdeață și pe măsura ce înaintăm, locul începe să prindă viață. Pe balconul de la parterul casei erau câțiva oameni care vorbeau aprins, iar din când în când se mai auzea câte un râs sonor. Urcăm cele cinci-șase trepte de la intrare și trecem pragul galeriei de artă contemporană Art Yourself.
Un aer degajat
Încăperea principală era mare și aerisită, iar pe pereții albi erau expuse picturile pe pânză în cerneală acrilică ale Alinei Ondine-Slimovschi și lucrările în acrilic și grafit cu siluete fără fețe ale Amaliei Dulhan. Câteva noptiere minimaliste albe susțineau vazele „scorțoase” ale lui Cătălin Năstăsoiu. Undeva în stânga, camera se prelungea cu un spațiu amenajat într-un mod intim, cu o canapea simplă de piele neagră în fața căreia era amplasată o măsuță de aceeasi culoare. Acestea erau mărginite înspre perete de trei rafturi cu diverse sculpturi de dimensiuni mici. Deasupra canapelei erau etalate cinci opere în peniță și laviu de tuș ale lui Constantin Pacea, iar pe partea opusă era o masă cu băuturi pentru vizitatori și artiști.
Din următoarea încăpere, unde erau expuse fotografiile lui Nicolae Coșniceru și „vietățile” din porțelan alb neglazurat ale Ioanei Setran, se făcea trecerea spre balconul plin de iubitori de artă binedispuși. Această încăpere era urmată de o alta, mai mică, în care erau expuse lucrările în ulei pe pânză ale lui Gabriel Brojboiu. Pe sub arcada din stânga se intra într-o cameră ceva mai mare cu lumină gălbuie unde se găseau picturile lui Dorin Baba și sculpturile din lemn și metal ale Gabrielei Drinceanu. Apoi, continuând turul circular, intrăm într-un hol îngust unde sunt expuse „atingerile” în guasa și foiță de aur ale Mădălinei Andronic și „câinii” lui Harem 6.
Oricine poate înțelege, dacă vrea
Întâlnim un cuplu format dintr-un contabil și o arhitectă, amândoi pasionați de arta contemporană. Ei s-au arătat impresionați de lucrarea triptică a lui Dorin Baba pe care au interpretat-o ca fiind „orbirea bărbatului de către femeie”. Cei doi, avizi de simbolistică, analizau fiecare detaliu și își împărtășeau cu foarte mare deschidere opiniile. Înțelegem, deci, că consumatorii de artă contemporană au fost înclinați să tindă spre suita de sentimente kantiane vizată de curatori – de la frică la plăcerea de a conștientiza micimea, dar și măreția omului.
În peisaj apare un individ îmbrăcat lejer ținând un pahar în mână și cu un aparat foto pe umăr, care cu veselie ne-a spus că se află acolo de mai mult de o oră și că de atunci prin galerie se perindaseră mai mult de 40 de persoane. Acesta spunea că lucrează în apropiere pentru o firmă de IT și că a vrut să vadă ce se întâmplă la Art Yourself Gallery. Era mulțumit de atmosferă și atras de vazele lui Năstăsoiu.
Coșniceru împărtășește
Revenind de pe balcon, fotograful Nicolae Coșniceru explică, foarte amabil și vizibil pătruns de propria-i creație, cum că galeria a impus artiștilor să expună un număr de cinci lucrări prin care să exprime ideea de sublim. Tema celor cinci fotografii ale sale este sublimul în evoluția naturii. Pornește de la ciclul primar, cu plante firave, și încheie cu construirea și decăderea metropolelor vizibilă în piesa de rezistență Metropolis, o masă compactă de ciment ce păstra forma sacului în care a stat aproape zece ani, după cum a relatat artistul. Amănuntele despre fotografie atrag curioși, iar în scurt timp ne găsim înconjurați de câte doi-trei oameni care ascultă cu interes și intervin și ei cu întrebări. Atmosfera se animează prin entuziasmul partenerilor de discuție la aflarea faptului că „sublimul” fotografiilor se năștea chiar din tehnica de fotografiere. Coșniceru detaliază stilul ce implică un set de factori de luminozitate foarte bine controlați pentru realizarea Metropolisului și dă lămuriri despre cum conceptul sublimului din spatele fotografiilor s-a dezvoltat gradat în decursul a aproximativ două luni.
Îndreptându-ne către ieșire observăm că, deși organizatorii păreau să se pregătească de închidere, oameni noi tot apăreau și admirau exponatele în timp ce beau din vodka pusă la dispoziție.
