Romanian Design Week

 

 

În anul 2015, principalul eveniment RDW a avut loc în perioada 15-24 mai și a cuprins o serie de expoziţii şi de proiecte tematice din arhitectură, design interior, modă, design de obiect, grafică și ilustrație. Pe lângă expoziţiile centrale, dedicate artiștilor și designerilor consacrați, o serie de spații convenționale și neconvenționale (cafenele, baruri, restaurante, boutique store-uri, galerii de artă, studiouri de design) au găzduit conferinţe, expoziții, proiecţii, ateliere, showroom-uri (în total peste 60 de proiecte).

 

Selecția lucrărilor a fost făcută de către organizator împreună cu o echipă de consultanți (curatori) din care au făcut parte Adrian Soare (arhitect partener SYAA), Domnica Mărgescu (director de modă Elle), Maurice Munteanu (editor de modă Elle), Mihai Gurei (Creative Director și Owner Intro), Ovidiu Hrin (graphic designer).

 

Partener principal al evenimentului a fost ING Bank împreună cu care The Institute va dezvolta o infrastructură de promovare a antreprenorilor din industriile creative, pornind de la selecțiile Romanian Design Week din toate cele trei ediții de până acum.

 

La expoziția centrală a Romanian Design Week 2015 au fost prezenți peste 130 de designeri și 150 de lucrări din domeniile: arhitectură, fashion, graphic design, lifestyle și design de produs. Arhitectura expoziției Centrale a fost semnată de arhitectul Attila Kim.

 

Am vizitat expoziția centrală de la Hanul Gabroveni, vineri, 22 mai, în jurul orei 15.00, când în Centrul Vechi nu începuse încă agitația specifică sfârșitului de săptămână. La intrare era un afiș mare cu evenimenul RDW și informația că anul acesta Olanda este prima ţară invitată la Romanian Design Week, cu sprijinul Ambasadei Olandei la Bucureşti.

 

Din publicația distribuită în incinta locației am aflat că în 2015 s-a dorit împărtășirea cunoștințelor și experiențelor designului olandez pentru a crea cadrul unei colaborări între designerii olandezi pe de o parte și companiile și designerii români pe de altă parte. Traseul designului olandez a fost compus din expoziții, workshopuri și întâlniri inițiate de designeri și companii olandeze, atât în cadrul expoziției centrale, cât și în alte spații din București.

În plus, în programul de anul acesta au fost reprezentate alte cinci țări europene - Austria, Cehia, Suedia, Danemarca și Finlanda – prin diferite conferințe, dezbateri sau proiecte.

 

Am intrat mai întâi într-o încăpere care ulterior am aflat că se numește “Nordic Corner” (n.r. – Coțul Nordic), în care erau expuse mobilă și obiecte de interior specifice designului scandinav (din Suedia, Danemarca și Finlanda).

 

Intitulată „Tendințe emergente în designul scandinav”, expoziția prezenta o selecție de piese de design interior care reflectă tendințele din designul scandinav contemporan: serii limitate, mai degrabă piese concept decât comerciale, produse artizanale care reflectă valorile tradiționale reinterpretate într-o manieră modernă.

 

Mesajul curatorului Petra Lilja, menționat pe unul dintre pliante, era acela că produsele selectate au menirea să inspire designerii, producătorii și consumatorii, iar povestea din spatele obiectelor le conferă mai mult decât calitatea de materiale și forme, ele integrează un discurs social puternic, iar prin utilizarea resurselor locale se deschide calea spre un viitor sustenabil. Piesele expuse aveau un design minimalist, linii curate, culori naturale.

 

Am vizitat și spațiul destinat țării invitate, Olanda, de unde rețin trei manechine îmbrăcate cu niște ținute de damă oarecum purtabile (nu știu dacă reprezentau un concept, o inovație, cert este că erau de impact, în culori precum argintiu, albastru, portocaliu). Două dintre piese erau foarte ample și largi, una era o suprapunere de haine, care am observat că respecta o regulă de bază în această tendință și anume nu mai mult de trei suprapuneri (peste cămașă și pantaloni în nuanțe nud, era un balonzaid sau trenci subțire de lungime medie, iar peste ele o scurtă impermeabilă de culoare portocaliu lucios).

 

Sub titlul Vienna Design Week Embassy-as if-interpreting Vienna (organizatorii au intitulat-o interpretând Viena) erau expuse niște piese realizate din șipci de lemn așezate în fața unui panou cu fotografia altor piese semnate de designeri din Austria. Unele piese expuse semănau cu cele din fotografie, altele erau complet diferite. De exemplu, un trepied cu un cadran rotund și două limbi de ceas era denumit în traducere „ceasul bunicii”. Piesa reinterpretată era asemănătoare, diferența constând în faptul că și ceasul era încadrat de o ramă octogonală cu două dintre laturi lungi, realizată din lemn, care se sprijinea pe podea, iar cadranul ceasului era un octogon cu laturi egale în vîrful unui băț. Explicația (în traducere): acest obiect reprezintă reinterpretarea clasicului ceas al bunicului. Cu tehnologia contemporană, limbile par învechite. Numai cadranul ceasului și cadrul rămân ?!

 

Un alt exempu mai interesant mi s-a părut o piesă în care originalul din fotografie era un obiect din lemn natur intitulat superfurniture. Piesa reinterpretată era puțin diferită fiind executată din șipci de lemn natur. Ambele erau, de fapt, niște scaune cu brațe care prin răsturnare își schimbau funcționalitatea, respectiv deveneau măsuțe. Explicația: Un fotoliu larg și o măsuță de cafea unite într-o singură piesă.

 

Din informațiile găsite în pliantul evenimentului aflu că această expoziție a fost una interactivă, în care participanții la workshop-urile programate aici au reinterpretat lucrări celebre ale unor designer austrieci.

 

Obiectele semnate de designerii români erau piese de mobilier, veselă și câteva bijuterii contemporane. Mi-a atras atenția brandul „Patzaikin” al designerului Oláh Gyárfás pe care l-am regăsit și în spațiul destinat designului vestimentar (n.r. – Ivan Patzaichin multiplu camion olimpic la canoe a inițiat în anul 2012 un brand de fashion, design și ecotehnologie menite să readucă în atenţia publicului tradiţiile meşteşugăreşti din Delta Dunării: canotca Patzaikin Adventure, două colecţii de haine, ambele realizate de designerul Oláh Gyárfás etc.)

Acesta preia teme, culori, texturi și motive grafice specifice Deltei Dunării pe care le transpune în serii limitate de obiecte de decor sau piese utilitare. Piesele rezultate pot fi caracterizate prin simplitate, naturalețe, cromatică minimalistă și o anume austeritate a pieselor.

 

Am remarcat o piesă intitulată Arbor a designerului Cosmin Frolu: un copac din lemn natur cu crengi pe care erau păsărele mobile (puteau fi amplasate după preferințe), având funcțiunea de cuier.

 

Alte piese interesante: o banchetă versatilă (banchetă de trei locuri sau doi tabureți separați), o noptieră cu trei sertare (dintre care primul sertar avea o tăietură verticală pe mijloc și părțile astfel secționate erau îndoite precum colțurile unei coli, acestea înlocuind funcția butonilor trăgători), o măsuță de cafea din metal vopsit în alb, având aspectul unei coli de hâtie, cu marginea dantelată conferită de niște decupaje în motive populare etc.

 

Încăperea destinată designului vestimentar era cea mai generoasă ca suprafață.

Întunericul încăperii era spart de niște reflectoare așezate în diverse colțuri și de muzica destul de tare ca volum.

 

Pe niște ecrane, având un fundal de culoare albă, erau proiectate imagini (în mișcare fragmentată) cu manechine purtând haine create de designeri români.

În fața fiecărui panou se afla un manechin purtând una dintre multiplele creații proiectate pe ecran. Fiecare ecran cu manechinul aferent prezenta piesele unui designer.

 

O piesă se distingea prin aspectul prețios al materialului; este vorba despre o rochie tip sirenă cu decupaje la umeri și talie, semnată Doina Levintza, 1985 (probabil modelul era unul avangardist în acea perioadă), care face parte din colecția permanentă a Romanian Design Museum.

 

În spațiul destinat acestei secțiuni se găseau diverse machete de clădiri (cum ar fi o o casă tradițională românească reinterpretată în stil minimalist, o trimitere la stilul de viață al oamenilor din satele izolate, fără acces la electricitate), dar în special fotografii cu modele de amenajare a unor spații publice din diverse orașe din România, modele de amenajare a unor spații de locuit de dimensiuni reduse (cu influențe vintage și design industrial), tipuri de amenajări a unor baruri etc. Spațiile de la subsol prezentau, printre altele, graphic design, instalații video etc.

 

La ora la care eu am început vizionarea expoziției (în jur de ora 15.00) erau câțiva vizitatori, însă, începând cu ora 18, fiind început de weekend, tot mai multe persoane treceau pragul locației.

O singură vizită nu era suficientă pentru această expoziție multidisciplinară.

 

Evenimentul de la Gabroveni merită atenția publicului atât pentru diversitatea prezentărilor, cât și pentru spațiul în sine. Gazda acestei expoziții, centrul cultural artistic Hanul Gabroveni, este recent renovat exemplar de către Arcub (Centrul Cultural al Municipiului București), fiind o combinație între vechi și contemporan, un pol al creativității din Centrul Vechi și, totodată, o declarație de respect față de arhitectura veche a Bucureștiului.