„Revolta colecțiilor” la Muzeul Național de Istorie

 

Muzeul Național de Istorie le-a oferit vizitatorilor săi posibilitatea de a participa la șase evenimente în Noaptea Muzeelor Deschise. Au avut loc demonstrații de luptă, ateliere de creație și concerte. De asemenea, a susținut protestul față de situația dramatică în care se află muzeele, acoperind cu o pânză neagră una dintre piesele sale de rezistență.
 

În Noaptea Muzeelor Deschise, intrarea s-a făcut prin spate, prin strada Poștei, din dorința conducerii de a proteja fațada clădirii, care necesită lucrări de consolidare. În spate erau două porți de acces, iar la prima dintre ele o tânără îmbrăcată în haine albe, medievale, îndruma vizitatorii către a doua poartă, prin care se făcea accesul.
 

Se intra în curtea interioară, iar de acolo direct în muzeu. La intrare, stătea un bărbat îmbrăcat în cavaler care împărțea bilete de intrare și pliante unde se găseau adresele tuturor muzeelor deschise în noaptea aceea. De aici, se intra direct în încăperea principală a muzeului, cea în care se află „Columna lui Traian”(copie după monumentul antic din Roma, construit la ordinul împăratului Traian) și se putea vizita partea stângă a expoziției. Aici, lumea admira Columna și toate celelalte obiecte și decorațiuni confecționate din piatră, dar cu toții se grăbeau, de fapt, către „Tezaurul Istoric”.

În noaptea aceea, vizitatorii au mers după traseul marcat de organizatori pentru ca lumea să nu cutreiere peste tot prin muzeu și să nu se creeze aglomerație. Paznicii erau foarte stricți în privința itinerariului și nu lăsau pe nimeni să meargă înapoi, iar oamenii erau nevoiți ori să o ia de la capăt, ori să ocolească totul pentru a ajunge în punctul în care își doresc. Singurele excepții s-au făcut cu cei care căutau ieșirea, aceștia nefiind puși să ocolească dacă doreau să plece.
 

Sala Tezaurului Istoric era în totalitate mov, cu nuanțe de auriu sau argintiu. Pe mijloc erau așezate băncuțe, iar prin sală se plimbau bărbați îmbrăcați în costume medievale albe. Aici erau tineri, adulți și bătrâni, dar și foarte mulți turiști străini, veniți singuri, cu prietenii sau cu familia. Erau foarte multe familii cu copii mici care se jucau, săreau sau cântau și nu aveau răbdare ca părinții lor să exploreze toate exponatele. Erau sute de oameni în muzeu, încă de la ora 17.30.
 

Atracțiile principale au fost coifurile din secolele al III-lea și al IV-lea, brățări din secolul al II-lea sau secolul al III-lea, tetraevanghelia din anul 1693, candela de argint din anul 1640, coroana purtată de Regina Elisabeta (1880), Coroana Regală a României, coroana purtată de Regina Maria (1922) și bijuteriile cu cristale Swarovski. 

Cei aflați aici au afirmat că li se pare incredibil cum erau confecționate anumite unelte sau bijuterii pe vremea aceea, erau uimiți pentru că acestea erau foarte bine conservate și „executate migălos”. Li s-a mai părut foarte interesant faptul că toate brățările din secolele II–IV erau executate respectând același stil. O familie a afirmat că nu înțelege de ce fac oamenii atâtea poze, nu înțelege ce vor face aceștia cu ele mai departe și la ce anume le folosesc. Câțiva copii mai curioși își strigau părinții întruna întrebându-i „ce e asta?”, „dar aia ce e?” „asta cum se numește?”. Băiețeii erau fascinați de un buzdugan medieval, iar fetițele erau fascinate de coroane. Unii oameni încercau să estimeze cât ar valora bijuteriile împodobite cu cristale Swarovski, iar alții vorbeau despre domnia lui Carol I (1866-1914).

Muzeul Național de Istorie a organizat „Revolta Colecțiilor” și a acoperit cu o pânză neagră „Coiful de la Ciumești”, pentru a susține protestul față de situația în care se află muzeele în momentul de față și pentru a evidenția faptul că, în curând, oamenii ar putea să nu mai vadă exponatele din cauza lipsei clădirilor.
 

Din sala Tezaurului Istoric se urca pe scări către încăperea în care este amplasată „Columna lui Traian”  și se putea vizita partea dreaptă a sălii. Aici se puteau observa pietre de mormânt, ornamente sculptate în piatră, sarcofage din piatră, scaune și mese din piatră, diverse pietre cu inscripții greco-latine, portaluri gotice, cristelnițe din piatră și fragmente din fațadele unor altare.

Din această sală se cobora pentru a ajunge în partea de jos a aceleiași încăperi. De aici putea fi admirată baza columnei împreună cu desenele și inscripțiile de pe ea. Erau expuse foarte multe bucăți mari de piatră pe care erau sculptate diverse scene ca „Regele Decebal vorbind cu grupul de daci”, „Împăratul Traian ține un discurs soldaților”, „Romanii construiesc o nouă fortificație”, „Legionarii romani jefuiesc o cetate” etc. O mamă îi explica fiului ei ce înseamnă fiecare sculptură în parte.Tot aici erau amplasate și cele patru mese dedicate atelierului de creație pentru copii. Erau foarte mulți copii care desenau drapelul dacic sau reproduceau scene de pe „Columna lui Traian”. Organizatorii au pus la dispoziție hârtie creponată, creioane, lipici, sclipici, culori, acuarele și tot ceea ce le mai trebuia copiilor. Lângă aceste măsuțe era amplasat și un panou pe care era desenat un costum de cavaler, iar acesta avea o gaură în mijloc prin care copiii puteau băga capul pentru a se poza îmbrăcați în veșminte antice. Se mai găseau aici băncuțe pe care oamenii se odihneau sau citeau revistele oferite gratuit de către muzeu (revista “National Geographic”, ediția în limba română). După ce s-a terminat atelierul de creație, la Muzeul Național de Istorie au avut loc un recital de muzică ușoară și muzică populară, un spectacol de balet, un concert de muzică vocală, demonstrații de mânuiri de arme și un concert de muzică de promenadă.