Poezia dansului eliberat de constrângeri

 

 

 

Coordonatorul proiectelor prezentate în cadrul NAG la CNDB a fost  Carmen Coțofană. Artiștii implicați în proiect au fost: Paul Dunca, Cristina Lilienfeld, Smaranda Găbudeanu, Farid Fairuz, Simona Deaconescu, Arcadie Rusu, Andreea Novac, Carmen Coțofană, Andreea David,  Ion Dumitrescu, Eduard Gabia, Maria Baroncea și alții.

 

Orice persoană care nu are o relație profesională cu dansul, când aude de dans contemporan, experimentează un sentiment de teama de a nu înțelege despre ce e vorba. În jur de 15 persoane tinere, majoritatea femei (erau numai doibărbați), erau adunate în sala rezervată acestui experiment. Cum femeile sunt mai comunicative, am înțeles că toate aveau preocupări legate de dans. Erau persoane care mai participaseră la ateliere de acest gen și urmau să meargă la „jam” (ulterior am dedus că așa se numesc sesiunile de dans la care participă cei care practică acest stil ca dans social sau ca pe o formă de mișcare). După terminarea acestui experiment, publicul se deplasa împreună cu Guilhyan Schirck într-o altă locație, la un workshop despre contact improvisation.
În public am remarcat o doamnă pensionară, care mi-a mărturisit că este cronicar, istoric de artă și critic de balet -  doamna Liana Tugearu. Am întrebat-o dacă este rudă cu dansatorul Tugearu (pe care îl vedeam în copilărie la televizor) și era chiar soția cunoscutului dansator, coregraf și regizor Ioan Tugearu. Dumneaei era extrem de încântată că sunt atât de multe evenimente dedicate dansului în luna aprilie (se vedea că se „hrănește” cu dans). Lângă domnia sa, o tânară (absolventă de Politehnică)era preocupată de contact improvisation ca formă de terapie. 

 Andreea Novac (coordonator de comunicare al centrului) spunea că o parte dintre persoanele din public sunt interesate să devină formatori în terapia prin dans, terapie care la noi este abia la început. Am remarcat o altă tânară care era coregraf de dans latino, dar era interesată și de această formă de mișcare.

 

Exerimentul a debutat cu un moment susținut de Schirck, care a transpus prin mișcare un cântec superb în limba franceza. Practic, stând pe un scaun acesta a tradus cuvintele cântecului prin expresii ale feței, mișcări ale mâinilor și părții superioare a corpului. Mișcările păreau a fi improvizație, dar așa cum refrenul cântecului se repeta, la fel și mișcările aferente se repetau (refrenul era „privește soarele în față”); un moment de o sensibilitate aparte, în special mișcările care sugerau rotația pământului în univers. Acest moment a demonstrat că uneori un act artistic nu trebuie explicat, ci simțit.

 

A doua parte a experimentului a fost un discurs în limba engleză despre ce înseamnă contact improvisation: un dans eliberat de poziții și convenții, fără imitația pantomimei; este folosirea corpului într-un mod creativ, liber, respectând anumite principii. Se bazează mai mult pe reflexe decât pe mișcări controlate și anticiparea mișcărilor partenerului (sper că am înțeles corect explicațiile lui Schirck). Profesioniștii îl folosesc în munca de cercetare pentru a identifica noi linii coregrafice, iar amatorii îl practică ca pe o formă de dans social, ca pe o formă de „artă sport”, de teatru, de terapie (ca și cum ai practica yoga, de exemplu). Este un „teatru- dans” practicat de două sau mai multe persoane, care se mișcă liber fără muzică, păstrând, totodată, un contact fizic „gently” (cu blândețe). 

Pentru a înțelege mai bine conceptul, Schirk spunea despre el: „Je ne suis pas un danseur, je suis un bougeur” (eu nu sunt un dansator, sunt un „mișcător”).  Întrebat de cineva din public, G. Schirck  spunea că practică acest stil de dans de 14 ani și în prezent activează în companii franceze de teatru-dans.

 

Dizertația despre contact improvisation a fost urmată de o exemplificare prin prezentarea video a unui moment coregrafic având ca fundal o melodie (probabil „budha bar”). 

După acest episod a venit rândul demonstrației live a unui moment de contact improvisation susținut de G. Schirck împreună cu o tânără; un moment de mișcare „fluidă” care nu părea a fi improvizat (am întrebat persoana care era alături și m-a lămurit că este improvizație); dansul era întrerupt de scurte pauze de explicații.

La final au fost discuții libere și întrebări din partea publicului. 

În concluzie: un moment interesant, o călătorie „altfel” în lumea dansului  în care descoperi că prin limbajul liber al corpului poți transmite uneori mai mult decât prin cuvinte, că fiecare dansator are propria individualitate și poate comunica liber prin intermediul corpului, fără constrângerile dansului clasic. 

În continuare, de la ora 20.00 la ora 4.00 programul afișat indica ateliere de lucru, ca de exemplu hour invisible society sau an exercise on tenderness (în care se explorau diverse modalități de a construi un dialog asumat și nealterat),dans religios, fragmente din diverse spectacole, dans pe muzica mixată de DJ Ion Dumitrescu, Youtube democracy (dans pe piesele propuse de public). 

Intrarea a fost liberă.