X

Să-i dăm Cișmigiului ce-i al Cișmigiului

21 Mai 2015 | scris de Cătălina Bălan
  • Să-i dăm Cișmigiului ce-i al Cișmigiului
    Foto: Dragoș Țurlescu

nan rating / 0 voturi
Review Merg.In
Să-i dăm Cișmigiului ce-i al Cișmigiului

Păuni, gâște și alte atracții
 
Copaci, băncuțe și peluze cu flori găsim în orice parc. De ce ar fi Cișmigiul mai special decât alte grădini publice? Ne place Cișmigiul nu doar pentru amplasarea ultracentrală, ci și pentru particularitățile sale. Unde mai găsești, adunate laolaltă, un lac cu lebede sălbatice, ruinele unei cetăți, o rezervație cu păuni, un bar studențesc, o rotondă cu busturi de scriitori, arbori milenari, izvoare, patinoare și un restaurant cu o bogată istorie comunistă în spate?


Scurtă plimbare printre principalele atracții ale Cișmigiului

Rondul roman sau Rondul scriitorilor
Rondul scriitorilor a fost inaugurat în 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rondul numără 12 busturi, planul acestui colț de parc fiind cu totul inedit pentru spațiul european.

Restaurantul Monte Carlo
Restaurantul Monte Carlo, așa cum îl cunosc bucureștenii astăzi, este, de fapt, replica reconstruită pe ruinele unui restaurant proiectat inițial de arhitectul Ion Mincu. Acest prim restaurant era construit în stil arhitectural românesc, cu influențe brâncovenești. Restaurantul original a fost bombardat în timpul războiului. Acum, restaurantul Monte Carlo, reconstruit după bombardamente în stil realist-socialist, mai păstrează, încă, puțin din aerul epocii de aur, când era folosit ca punct de agitație culturală. De la perdele, fețe de masă și tacâmuri până la prezentarea felurilor de mâncare, totul amintește de perioada dinainte de ‘89. Pe terasă o să vedeți un fel de mozaic specific arhitecturii realist-socialiste. Dacă ar fi să reconstruiesc, pentru cineva, ca în filmul Goodbye, Lenin, atmosfera perioadei comuniste, restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu ar putea fi locul potrivit.  În cazul în care vreun nostalgic își dorește să retrăiască pentru câteva ore senzații tari din vremuri demult apuse, o poate face aici, la un preț mai mult decât decent.

Chioșcul de ziare de la intrarea dinspre bulevardul Regina Elisabeta
Amplasat la intrarea dinspre Primăria Capitalei, chioșcul de ziare dă un aer boem parcului, cu olanele sale de epocă. De fapt, chioșcul chiar este cât se poate de vintage, fiind unul dintre cele mai vechi chioșcuri de ziare din București. A fost înființat la finele secolului al XIX-lea (în jurul anului 1885), de ziaristul Nae Basarabescu, membru al Cenaclului Junimea și apropiat al lui Titu Maiorescu.

Colegiul Național „Sfântul Lazăr”
Al doilea liceu de limbă română înființat în București odată cu introducerea învățământului în limba română, Colegiul Național ”Sf. Lazăr” se află în topul celor mai bune licee din Capitală, fiind asociat la UNESCO din 1992.
În 1859, din primele zile ale domniei sale, Al. I. Cuza aprobă înființarea gimnaziului Gh. Lazăr, care va deveni ulterior liceu. 18 ianuarie 1860 – încep cursurile la gimnaziul nou înființat. La început, gimnaziul a funcționat în case private, cum ar fi cea a  boierului Măcescu, din Calea Văcărești, însă o dată cu creșterea populației și, implicit, a numărului de elevi, a fost necesară construirea unei locații speciale. Pache Protopopescu, primar al Bucureștiului, alocă pentru construirea clădirii liceului un maidan din vecinătatea Cișmigiului. Piatra de temelie a clădirii este pusă pe 20 mai 1890. În noiembrie 1890 construcția este terminată, liceu "Lazăr" fiind unicul din țară împodobit cu un orologiu.

Păuni
În extrema nordică a parcului, înghesuiți într-o cușcă nu prea mare, stau din primăvară și până toamna câțiva păuni obosiți. Spre marea încântare a trecătorilor, păsările se mai umflă, din când în când, în pene, mai mult de plictiseală. O imagine exotică în mijlocul parcului, cât să-ți clătești puțin privirea în culorile magnifice ale grațioaselor creaturi. De obicei, sunt câțiva păuni albaștri și câțiva albi. Poate că sunt chiar și păunițe, dar asta n-avem de unde s-o știm.

Lebede & gâște sălbatice
Dacă ești orășean, copil al asfaltului și, asemenea lui Kant, n-ai ieșit niciodată din urbea ta, nu înseamnă că vei muri fără să vezi pe viu măcar o gâscă sălbatică. În Cișmigiu sunt mai multe, și atâta timp cât e cald, poți să le auzi măcănind alături de niște lebede albe sau negre, nu departe de ieșirea dinspre Știrbei Vodă. Zoo pe gratis! Păsările stau într-un fel de rezervație îngrădită, cu lac și destul de mult spațiu, și au toate condițiile necesare ca să se simte cât de cât în largul lor (în ciuda păunilor din imediata lor vecinătate).

Mese de table și de șah
Scuarul cu mesele de șah este plin de oameni pe parcursul întregii zile, indiferent de anotimp. În general, cei care-l populează sunt bărbați trecuți de prima tinerețe, grupați în gășcuțe și cete, în genere destul de gălăgioase, care se întâlnesc cu religiozitate să joace șah și table, ca și cum soarta orașului ar depinde în vreun fel de această activitate a lor. În orice caz, parcul n-ar mai fi la fel fără ei. Totodată, aceștia comentează și ultimele rezultate din fotbal și din politică. Ei se numesc chibiți.
 
Lacul Cișmigiului
Încă de la transformarea bălții originare a Cișmigiului în lac modern, demn de o grădină englezească, acesta a fost apreciat și folosit de cetățeni nu doar pentru plimbări cu hidrobiciclete pe timp de vară, ocazional pentru întreceri de înot, ci și drept patinoar pe timp de iarnă. Cu excepția scăldatului, care astăzi este interzis, lacul de pe Cișmigiu este transformat, conform tradiției, în fiecare iarnă, în patinoar. E frumos.
 
 
Comentarii