Explicația alegerii Muzeului Național al Pompierilor pentru recenzie în Noaptea Albă a Muzeelor ar putea debuta cu întrebarea „De ce tocmai acest muzeu, nu sunt atâtea mult mai interesante?. Răspunsul survine brusc: „Pentru că acest muzeu are o încărcătură istorică și patriotică mai mare decât oricare altul!”.
Am plecat de la Muzeul Național al Pompierilor cu o stare de bine extraordinară, pe care probabil nicio altă vizită la vreun muzeu nu mi-ar fi produs-o. Am întâlnit o doamnă muzeograf pasionată de meseria și de locul pe care mi-l prezenta, care îți înfățisa totul într-o poveste frumoasă, atât de frumoasă, încât am petrecut aproape două ore în compania dumneaei fără să îmi dau seama sau să mă plictisesc vreo clipă, chiar așteptând entuziasmată următoarea expunere.
Pe la ora 18.00 am intrat curioasă în Foișorul de Foc, erau părinți cu copilași emoționați, străini care fotografiau exponatele, oameni curioși să afle mai multe „din culisele” istoriei celor care ne apară de incendii. La intrare ne întâmpinau cadeți ai Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, care fuseseră trimiși să asigure buna funcționare a vizitelor oamenilor în cadrul Nopții Albe a Muzeelor și care pregăteau măști de față pentru copii.
Era prezentă și fanfara Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dealu Spirii a Municipiului Bucureşti. Se intonau cântece specifice acestui moment. Câteva autospeciale de intervenţie cu echipajele lor (pompieri, protecţie civilă şi SMURD) se aflau în fața Foișorului de Foc.
Cadeți ai armei de foc
Urc primul etaj, din cele șapte ale Foișorului de Foc, și observ machete ale mașinilor de pompieri, uniforme ale pompierilor și doi bărbați tineri îmbrăcați în uniforme de academie. Îi întreb dacă pot să îmi dea mai multe informații despre expozițiile de acolo și îmi spun că pot să mă ajute, dar mai bine o cheamă de doamna muzeograf pentru informații specializate.
Cât timp aștept sosirea doamnei, îl întreb pe unul dintre cadeți de ce a ales să devină pompier, dacă el va interveni propriu-zis în stingerea incendiilor sau, fiind ofițer, va coordona subofițerii să facă asta. Îmi răspunde: „Nu știu exact de ce am ales această meserie. Mi-am dorit să fac ceva diferit de ceea ce face toată lumea, să nu fie ceva comun. Noi nu intervenim, doar coordonăm. Pericolul mai mare este pentru cei care iau contact direct cu focul, dar și munca noastră este foarte importantă, uneori trebuie să iei decizii la limită, într-un timp foarte scurt. De exemplu, dacă există pericolul unei explozii, trebuie să fii foarte sigur pe tine și pe hotărârile pe cale le iei. Nu este o muncă ușoară".
Muncă din pasiune și pasiunea pentru muncă - muzeograful de foc
Între timp ajunge și doamna profesoară Loredana Oprica, muzeograf al Muzeului Naţional al Pompierilor. Îmi întinde mâna prietenește și se prezintă. Mă conduce spre lift, care în timpul Nopții Albe a Muzeelor nu a fost lăsat la dispoziția publicului larg, pentru a evita accidentele sau cozile la acesta. De asemenea, nici accesul la terasele Foișorului nu a fost permis, din aceleași motive, de securitate.
Ajungem la ultimul etaj, iar doamna mă înștiințează că acolo este etajul care prezintă perioada cea mai veche din istoria muzeului și a comunității pompierilor în general. De altfel, toate etajele cuprind o anumită perioadă din istoria luptei oamenilor cu focul.
În minunata călătorie prin Foișor, alături de un ghid atât de pasionat, am aflat despre modul în care erau folosite pompele manuale pentru stingerea focului, despre instituționalizarea pompierilor în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, despre evoluția uniformelor oamenilor, despre existența chiar și în prezent a voluntarilor-pompieri în satele unde accesul pompierilor de meserie nu este posibil etc.
Focul cel mare din 1847
Tot doamna muzeograf mi-a povestit și despre incendiul cel mare din 1847 din București, declanșat de un copil în duminica Paștelui, prin joaca sa cu un pistol, din dorința de a crea artificii. Iar „artificiile” au fost atât de devastatoare încât în timpul acestora au murit 15 persoane și au ars 1.850 de clădiri, respectiv 686 de case particulare şi locuinţe, 1.142 de prăvălii, 10 hanuri şi 12 biserici. Dacă incendiul ar fi fost declanșat noaptea, spun cronicii de atunci, tot Bucureștiul ar fi fost spulberat.
Întrebându-mă pe mine care-i obiectivul unui pompier în caz de incendiu, îi răspund doamnei muzeograf “să stingă focul”, iar dumneaei îmi răspunde: „Greșit. Să salveze vieți!”
Unele dintre exponate sunt originale, altele sunt copii, iar modelele după care au fost făcut machetele din muzeu se află în depozitul muzeului, din cauza dimensiunilor foarte mari neputând fi prezentate în Foișor. Dar se lucrează la deschiderea pentru vizitare și a depozitului.
Unele dintre exponate sunt originale, altele sunt copii, iar modelele după care au fost făcut machetele din muzeu se află în depozitul muzeului, din cauza dimensiunilor foarte mari neputând fi prezentate în Foișor. Dar se lucrează la deschiderea pentru vizitare și a depozitului.
Copii ce doresc să devină „pompiel”
La ieșirea din muzeu am întrebat copiii de ce au venit aici, și toți extaziați ne răspundeau că vor să devină „pompiel”, o fetiță era chiar dezamagită „că nu există fete-pompieri”.
Părinții ne răspundeau că pompierii sunt unii dintre puținii oameni din țara asta care își mai fac treaba așa cum trebuie, „ei sunt mereu acolo, pregătiți să își riște viața de multe ori pentru inconștiența unora.”
O vizită la Muzeul Național al Pompierilor, la Foișorul de Foc, nu neapărat în cadrul Nopții Albe a Muzeelor este o lecție de istorie vie, te încarcă sufletește și îți amintește de sacrificiul pentru viață. Vizita la muzeu costă doar 6 lei, pentru adulți, un preț mai mult decât infim față de încărcătura spirituală pe care acesta ți-o oferă în schimbul acestor bani.
