Modă și artă pentru un stil urban

Locația aleasă pentru organizarea târgului, un club din centrul Capitalei, a fost în concordanță cu tipul de public căruia i se adresează, în general public feminin, tinere nonconformiste cu un anumit standard financiar, care îndrăznesc în materie de stil vestimentar, tinere lipsite de prejudecăți când vine vorba de croială și textură, care în același timp își doresc o piesă vestimentară unicat sau creată în serii mici.

Pe de altă parte, organizarea evenimentului indoor a constituit o provocare, având în vedere vremea frumoasă și weekendul prelungit (cu ziua liberă de Rusalii), o parte dintre bucureșteni alegând evadarea din oraș. Deși clubul dispune și de o mică curte unde puteai savura la terasă o băutură sau o cafea, erau totuși puțini vizitatori.
 

Târgul a fost anunțat ca un eveniment ce va aduce în atenţia publicului peste 40 de designeri şi magazine din Bucureşti şi din ţară. În realitate însă erau maximum 14 expozanți. Oricum, locația nu ar fi permis mai mulți (suprafața estimată era în jur de 80 de metri pătrați).

Am întrebat un expozant dacă au fost contactați de reprezentanți ai boutiq-urilor sau ai altor magazine pentru a colabora, dar păreau că nu știau despre acest aspect. Din relatările lor am înțeles că au trecut câteva bloggerițe care au făcut fotografii.

Din punctul de vedere al punerii în valoare a pieselor expuse, lumina din interior era difuză, ceea ce făcea puțin mai dificilă examinarea anumitor piese.

 

Printre designerii vestimentari am remarcat piesele expuse de Dalia Lopez Cobena (din documentarea mea cred că era printre singurii cu studii în domeniu, fiind recent licențiată a unui institut din Milano, cu un masterat în fashion design). Piesele expuse erau unicat, realizate din materiale de calitate, ele prezentau texturi interesante, croială originală, inovatoare. Prețurile erau pe măsura calității, dar nu exagerate în comparație cu alte produse de serie din magazine (în jur de 600 de lei o piesă).

Alături de acest stand, o altă selecție intitulată „Second Skin”, concepută de Monica Târnoveanu, care a lucrat până acum în publicitate. Designul vestimentar este un hobby, hainele create de ea sunt însoțite de o poveste conform explicațiilor furnizate de una dintre doamnele care era prezente la fața locului. Piesele vestimentare propuse de ea se remarcă prin textura materialelor (reflectată de numele colecției) alese cu grijă din străinătate; piese confortabile, versatile, feminine, fluide. Selecția prezentată (din motive de spațiu am înțeles că au ales câteva piese mai reprezentative) includea și o rochie de culoare nud, având imprimată pe spate simbolul brandului, o schiță subtilă a unei siluete feminine și tandra atingere a acesteia de către o mână și un obraz.

Printre piesele vestimentare am remarcat și piese tricotate manual într-o manieră modernă de către Iulia Marinescu („knitted lullaby”). Stilul urban și nonconformist redat în piese confortabile și versatile era expus și de către Mihaela Crețescu și Studio Cabal.

 

Această categorie era prezentă cu câteva modele de genți sub brandul Iutta. Este vorba de un atelier de creație care realizează genți și accesorii din piele cu motive de inspirație tradițională, redefinite în context urban. Simbolurile alese pentru ultima colecție, intitulată „Dor de românesc”, pot fi regăsite și în arhitectura veche sau straiele populare românești.

Am regăsit aici trei dintre expozanții de la târgul City Forest de la Casa Universitarilor: un expozant cu poșete executate din lemn și două tinere cu bijuterii (una cu bijuterii din porțelan pictate manual, cealaltă cu bijuterii din perle).

La capitolul accesorii mai era un stand cu papioane și unul cu bijuterii din argint realizate manual.

 

Părăsind târgul la ora închiderii (18.00), trecând prin Centrul Vechi am auzit muzică și larmă și m-am îndreptat din curiozitate într-acolo. Pe strada Lipscani, chiar în fața intrării BNR, era în desfășurare unul dintre evenimentele din seria celor opt zile de acțiuni și spectacole sub sloganul „Strada BT”, organizat de Banca Transilvania.

Printre clovni, baloane, copii, magicieni, o claviatură de pian pe care cântai sărind cu picioarele pe fiecare clapă și alte atracții se auzea o muzică retro.

Nimerisem exact la ora la care începea programul Milonga de Mayo cu dansatori de la Tango Tangent Dance Club. Mă gândeam că iată o compensație pentru faptul că acum două săptămâni am ratat același gen, la Târgul de la Casa Universitarilor, când, din cauza vremii nefavorabile, progranul de Tango Milonga fusese reprogramat.
 

M-a amuzat insistența cu care DJ-ul invita spectatorii la dans cu îndemnul „exprimați-vă dorințele orizontale pe verticală”. Spectatorii s-au mulțumit în general să aplaude și să facă fotografii. Unii erau plăcut surprinși și se opreau o vreme (printre aceștia și turiști străini), alții desconsiderau total spectacolul trecând nepăsători și chiar iritați drept prin mijlocul dansatorilor cu biciclete(deși există o stradă în apropiere pe unde se putea ocoli sau discret pe margine cum procedau alții).
 

Tangouri celebre precum "Zaraza", "Libertango", "Oblivion", "A media luz", 'Milonga" sentimental te transpuneau într-o altă epocă.

Ascultând muzica, o asociai cu vremea tinereții bunicilor noștri. La fața locului, alăturarea neobișnuită dintre melodiile vechi și dansatorii tineri, îmbrăcați foarte modern (am văzut și o dansatoare cu tatuaj pe picior), crea un contrast surprinzător, dar plăcut. Este un gen care atrage din ce mai mulți adepți din rândul tinerilor, mai ales corporatiști.

M-a frapat o tânără familie, membri ai clubului, care dansa în familie (mama, tata și micuțul purtat de mămică în "marsupiu"); interesant era că „micul impediment” nu afecta cu nimic calitatea prestației.
 

Deși credeam că o bună parte dintre bucureșteni sunt plecați din oraș, începând cu ora 19.00 pe străzile din Centrul Vechi începuse obișnuita agitație din fiecare seară.