X

Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic

25 Mai 2015 | scris de Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    Oameni și lumini la Noaptea Galeriilor / foto Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    o galerie aglomerată / foto Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    atmosferă / foto Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    Sub un soare cu dinți / foto Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    fascinație de moment / foto Cătălina Bălan
  • Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
    o prezentare personală a autorului / foto Cătălina Bălan

5,00 rating / 1 voturi
Review Merg.In
Meteoritul din sufragerie – un memento mori cosmic
 
Adrian Preda, artist plastic contemporan, reușește să înghesuie un univers întreg într-o galerie de 20 de metri pătrați
 
Când te uiți la planete și sori, îți dai seama, de obicei, cât de mic și neînsemnat ești pentru universul în care se întâmplă să te învârți. On heavenly bodies (n.r.-  despre corpuri  cerești) este expoziția unui cosmolog care ne propune o confruntare tête-à-tête cu infinitatea spațiului cosmic.
 
Citind, la intrarea în galerie, prezentarea făcută de autor, am constatat cu bucurie cât de bine merg împreună literatura cu expozițiile despre corpuri cerești. Pe post de prezentare, Adrian Preda a optat pentru o proză scurtă autobiografică, în care explica de-a fir a păr cum a ajuns să fie pasionat de cosmologie. Orice muritor de rând s-ar putea întreba, consternat, ce legătură autobiografică poate avea un om, în cazul nostru chiar un artist plastic, cu cosmosul, meteoriții, cometele și planetele.
 
În cosmos nu există sunet, zgomot, jale 
Așa cum ne dăm seama din chiar spusele autorului, pasiunea lui pentru cosmos a început încă din frageda sa copilărie, pe vremea când era la bunici și trăia primele contacte cu moartea ca fenomen individual și, apoi, ca fenomen care leagă o întreagă comunitate. Conștientizarea morții ne mai amintește, din când în când, cât de neînsemnați suntem, de fapt, într-un univers cu nenumărate galaxii: ” Moartea însă era la ordinea zilei la țară (…) Nu-nțelegeam, știam doar că se declanșase iadul în viața mea, că de acum înainte va trebui să fiu atent, foarte atent ca sufletul să rămână pur, că aici, la firul ierbii, va fi o junglă în care moartea și putrefacția sunt regine. (…) Țin minte că atunci, sub imperiul lecturilor, am realizat că-n cosmos nu există sunet, zgomot, jale. Acolo nu există putrefacție, ci transformare, marile supernove se produc în liniște, totul e doar reconversie de energie, o respirație cosmică a zeilor. Acolo mi-am dat seama de prizonieratul sufletului care invidiază dinamica stelelor de aici, din balta de aer a pămîntului, unde niște limbrici cu suflet își trăiesc existența în apele teritoriale ale Soarelui. “
 
 
 
Noaptea alba a galeriilor
Galerie: H'art Apendix
Despre corpuri cerești
Artist: Adrian Preda
Bd. Calea Victoriei nr. 91-91
 
Mijloace de transport
 - metrou: stația Universitate sau Romană
 - autobuz: 79,86,133,168,226
 
 
 
 
Comentarii