Kitsch semicultural în Parcul Național
Asociația pentru apărarea drepturilor apatrizilor și refugiaților (A.P.A.D.A.R.), cu sprijinul primarului sectorului 2 al capitalei, Neculai Onțanu, a organizat în perioada 05-07 iunie 2015 evenimentul intitulat Bazar multicultural.
Asociația a mai organizat evenimente similare în Brașov în anul 2014 și 2015 și are ca siglă harta lumii încadrată sugestiv de cuvintele „tradiții și cultură, gastronomie, porturi populare, artă și artizanat”.
Evenimentul a fost prezentat ca fiind promovat de cinci organizații neguvernamentale ce au ca scop promovarea produselor din Romania și alte țări aflate pe cinci continente.
De asemenea, se menționa că la acest bazar puteam găsi produse tradiționale din zona Brașov și Sfântul Gheorghe, produse culinare din Asia, produse nealimentare de pe cinci continente, precum și formații muzicale românești și din America de Sud.
Am avut intenția inițial să merg la acest eveniment în prima zi de desfășurare, dar vremea a fost cam înnorată și am zis că duminica trebuie să găsesc maximum de atmosferă.
Ceea ce am găsit la fața locului nu avea aproape nici o legătură cu natura evenimentului anunțat.
La vreo 50 de metri de intrarea principală în parc, în fața Centrului Cultural Mihai Eminescu am regăsit un fel de târg, un amestec de câteva produse mai mult sau mai puțin tradiționale, alături de obișnuitele tarabe cu marfă din Dragonul Roșu.
Alături se afla un loc de joacă pentru copii, iar vizitatorii erau, în general, cei care obișnuiesc să vină de obicei în acest parc .
Produsele alimentare erau reprezentate de un stand cu kurtos kalacs, unul cu brânză, unul cu plăcinte (maramureșene ?! - vânzătorii nu păreau a fi din zona menționată), vreo două rulote cu gogoși, hot dog, clătite și înghețată.
Pe o măsuță lângă o autoutilitară având capota ridicată și motorul pornit, zăceau în plin soare și praf prăjituri și ciocolată de casă. Vânzătorii standului stăteau de vorbă căscând plictisiți, sprijinindu-se de unul dintre gărdulețe.
Pe afiș prepelițe la jar, pe grătar cârnăciori din supermarket
Alături, singurul loc unde stăteau la rând vreo patru persoane, se afla un grătar împodobit pe margine cu ștergare tradiționale românești. M-au incitat două afișe destul de vizibil plasate ce aveau specificat „prepelițe la jar”. M-am holbat curioasă la grătarul pe care sfârâiau niște cârnăciori din supermarket, mici, ceafă de porc, costiță, iar într-o cutie de inox se aflau la vânzare și hamsii prăjite. Am întrebat nedumerită unde sunt prepelițele și unul dintre vânzători a bâiguit ceva neinteligibil, apoi a dispărut în spate. Am insistat cu întrebarea, iar cel de-al doilea vânzător, foarte ocupat cu clienții, m-a măsurat cu suspiciune și m-a lămurit că s-au terminat ieri. „Atunci ce-i cu astea două afișe?!” am întrebat. N-am primit nici un răspuns, dar n-am apucat decât să mă întorc puțin înspre alt stand că afișele au și dispărut. Interesant că nici unul dintre pofticioșii de la coadă nu erau interesați decât să-și pună pe farfurie mai repede „rarele delicatese” constând în mititei, cârnați cabanos și ceafă de porc.
Conserve din Italia, singurele produse culinare din „Asia”
Singurul stand cu produse din altă țară era o rulotă cu produse italienești și spaniole: pastă de măsline, capere, file de anșoa, anghinare la borcan, ardei umpluți cu ton, roșii uscate în ulei, două variante de măsline (dintre care măsline uscate în cuptor la 50 lei/kg), jambon din Spania, pancetta, prosciutto crudo, salam de porc cu trufe etc.
Vânzătorii erau o fimă importatoare din Codlea („L’Italiano”) și erau extrem de dezamăgiți de vânzare. De la ei am aflat că din acest motiv câțiva expozanți plecaseră cu o zi mai devreme.
I-am întrebat dacă au venit cu intenția de a se face cunoscuți și mi-au replicat cu un aer ușor superior că ei sunt destul de cunoscuți și nu au nevoie să vină în București pentru asta că oricum zona lor este foarte vizitată de bucureșteni.
Produse nealimentare „de pe cinci continente”, din Dragonul Roșu
Printre produsele de natură nealimentară, nu am regăsit mai nimic hand-made (era o tarabă cu produse din piele, curele, genți, portofele și una cu încălțăminte, câteva cu mărgele și obiecte in hârtie-origami); restul, erau din păcate obișnuitele „chinezării” care se găsesc de obicei la târguri.
Am întrebat mai mulți expozanți dacă știu ceva despre natura evenimentului anunțat și au ridicat din umeri. Am abordat și vreo doi bodyguarzi cerându-le lămuriri suplimentare și mi-au spus că mai multă lume i-a întrebat, dar nu este și nici nu a fost altceva decât ceea ce se vede la fața locului.
Muzică pentru aerobic pusă de un DJ în loc de „formații muzicale românești și din America de sud”
Dezamăgită și puțin neâncrezătoare am dat roată parcului pentru că se auzea niște muzică. În zona restaurantului Riviera care este și zona mai îngrijită a parcului un tânăr butona un laptop și am înțeles că punea muzică pentru aerobic. Alături câteva tinere își făceau poze. Am zăbovit puțin să văd dacă se întâmplă ceva mai mult de atât dar se pare că m-am înșelat. Am trecut pe lângă restaurant unde era în plină desfășurare o nuntă.
Parcurile din București se transformă ușor în bâlci
După ce m-am lămurit în legătură cu acest eveniment, m-am dus în parcul Titan, singurul din București la ora actuală modernizat (am vizitat după mai multă vreme Parcul Herăstrău și am fost surprinsă să constat că nu s-a mai întîmplat nimic în ultimii ani, este un parc cu aspect părăginit). De șase ani frecventez parcul Titan, fiind aproape de casă și pot să spun că niciodată nu am văzut atâta puhoi de lume, deși nu era vreun concert sau spectacol. Pe lângă acest impediment care arată nevoia cronică de parcuri în București, un fenomen neplăcut își face apariția odată ce este cunoscut faptul că devine din ce în ce mai vizitat. Tot mai mulți agenți economici răsar aglomerând și mai mult parcul, vânzători de mâncare, atracții pentru copii sau terase din care se ridică fumul de la grătare.
Nu zic că nu ar trebui să existe mici chioșcuri pentru o răcoritoare, dar ușor și aceste puține oaze se transformă în bâlci. Este adevărat că românii au un apetit pentru acestea - unde iese fum de grătar se și formează o coadă.
Practic parcul în accepțiunea românească își pierde rolul său de oază de liniște, recreere, aer curat, spațiu aerisit.
