Evenimentul s-a desfășurat în perioada 9-10 mai ca o invitație de a „deschide ușa primăverii” și ca o alternativă pentru a petrece un weekend verde în inima Bucureştiului
Târgul se află la cea de a patra ediție, ediția pilot fiind organizată în luna mai 2014. Organizatorul este City Forest, având drept parteneri Decathlon și Universitatea București. City Forest se declară un eveniment urban care susține tinerele talente, artiștii urbani locali, handmade-ul și manifestările creative de diferite tipuri. În această ediție, expozanții și-au etalat produsele în cele 31 de standuri din interior și 18 standuri pe terasa acoperită a Casei Universitarilor din București. Evenimentul este gândit să promoveze natura urbană într-un spaţiu care, cândva, făcea parte din Parcul Grădina Icoanei.
Târgul se dorește a fi unul inedit, cu produse hand made unicat, workshopuri diverse pentru copii și adulți (unele gratuite, altele cu taxă), expoziţii foto, terasă-restaurant, mese de ping-pong, relaxare în hamacuri sau pe iarba din grădina locației (în acest spațiu s-au putut testa echipamente de camping cum ar fi saltele de cort și saci de dormit puse la dispoziție de către Decathlon), concursuri cu premii, concerte, demonstrații de dans, proiecţii de lumini pe clădirea Casei Universitarilor etc.
Am ales să vizitez târgul duminică, în ciuda vremii schimbătoare, luând la pas străzile de la Universitate până în strada Dionisie Lupu nr.46. În afară de câteva mașini nu prea era circulație, eu fiind singurul pieton la acea oră (în jur de 15.30).
Am profitat de această liniște pentru a admira câteva clădiri vechi, unele aflate în stare de degradare, altele mutilate cu geamuri termopan. Trecând pe lângă fostul sediu al Ambasadei SUA am admirat frumoasa vilă de epocă privind-o atent prin gardul dublu de metal, lucru de neconceput în urmă cu vreo patru ani, când circulația era restricționată (din motive de securitate). Știam că acum se află în proprietatea Academiei Române și am întrebat un paznic ce se mai întâmplă acolo: „De ce întrebați, vreți s-o cumpărați ?” El mi-a spus că unele dintre clădirile lăsate în paragină sunt câștigate de foștii proprietari (sau mai degrabă de cei care au cumpărat drepturile de succesiune) și cer un preț mare, așa că până le va cumpăra cineva nimeni nu le mai restaurează.
Expoziția outdoor
Am intrat în curtea Casei Universitarilor fără să mi se perceapă vreo taxă; în program era menționată o taxă generală de intrare de 5 lei, dar m-am lămurit care era motivul: nu prea erau vizitatori. Am întrebat câțiva expozanți ce se întâmplă și am aflat că sâmbătă au fost vizitatori, dar vremea înnorată, cu câteva reprize scurte de ploaie, a schimbat probabil planurile acestora.
Terasa restaurantului era aproape plină, vizitatori la standuri extrem de puțini, la o măsuță un copil picta un obiect din ceramică în cadrul atelierului "Freestyle ceramic painting". Standurile expozanților erau protejate de o terasă acoperită situată în partea din spate în zona verde a curții. Expozanții păreau și ei ușor dezamăgiți, dar m-au asigurat că în ziua precedentă (sâmbată) au fost vizitatori. Am profitat de acest lucru și am putut să analizez în liniște produsele și să discut aproape cu fiecare expozant.
De la produse și accesorii fashion la mici obiecte de făcut cadou
Am identificat două standuri cu haine în stil modern, urban, și un altul care oferea tricouri, sacoșe și pernuțe personalizate cu nasturi colorați sau modele de cusături pe teme populare românești, gândite ca un dar românesc.
Un alt stand oferea obiecte vestimentare în serie mică și unicat (așa erau toate) pe aceeași tematică la modă (etno, tradițional). Unul dintre standuri expunea un gen de haine originale, fiecare piesă fiind versatilă (eticheta fiecărui produs exemplifică trei variante de purtat, cum ar fi o bluză, care putea fi transformată și în fustă, sau un cardigan putea fi transformat în rochie).
Printre expozanții din curte erau două standuri cu cosmetice hand made (săpunuri cu cele mai diverse arome, precum și diverse creme, seruri etc). Unul dintre expozanți era o tânără din Cluj pe care am întrebat-o dacă are studii în domeniu și mi-a spus că nu, este pur și simplu vorba despre pasiune și documentare. Pentru produsele realizate, ea își procura materiile prime cu precădere din străinătate. Am discutat despre un site al cărui produse le-am testat, care comercializează diverse ingrediente cosmetice (bio) și care te învață să-ți prepari singur aproape orice produs cosmetic. Tot aici se găsesc și rețetele grupate pe grade de dificultate, putând fi procurate și ustensilele necesare.
Am abordat apoi o doamnă care expunea mici obiecte de făcut cadou (sticle și borcănele transformate în obiecte decorative, perii de păr și casete din lemn pictate manual etc.), ocazie cu care am constatat că din orice obiect banal poate ieși ceva creativ. De pildă, o sticlă cu baza patrată (din acelea de ulei de măsline) poate fi vopsită într-o culoare de fond, se aplică pe alocuri vopsea de antichizat, apoi, dacă ai talent, pictezi ceva, dacă nu, folosești „tehnica șervețelului” (nu mă așteptam să mi se dezvăluie acest mic secret). Se găsesc șervețele imprimate cu diverse modele, se lipesc pe sticlă și se fixează cu un lac special (de la magazinele de vopseluri pentru pictură). Tot această doamnă mi-a povestit că această activitate este un hobby și nu poate trăi numai din asta (pâna la acea oră nu-și recuperase banii cu chiria standului).
Erau și alți expozanți care și-au transformat hobby-ul în afacere (deși există păreri că, dacă transformi un hobby în afacere, dispare pasiunea). Era cazul unei tinere care era designer de rochii de ocazie pe care le expunea la un stand din interiorul clădirii. Mi-a spus că era pasionată de croitorie și a făcut și un curs pentru a se perfecționa, iar acum confecționează rochii după propriile idei sau la comandă.
Bijuterii din mărgele, argint, porțelan, perle, mecanisme de ceas, dantelă, lemn, goblen
Categoria bijuterii era cel mai bine reprezentată: executate manual din mărgele colorate, folosind diverse tehnici (o doamnă se lăuda că este singura care confecționează bijuterii din mărgele înșirate pe ață cu care apoi croșetează diverse modele). Inedită mi s-a părut ideea de a utiliza mecanismele din interiorul ceasurilor pentru a decora inele, brățări, cercei, papioane, butoni.
O tânără expozantă confecționa bijuterii din porțelan, începând cu modelarea și arderea porțelanului și până la pictarea lui manuală, uneori utilizând foiță de aur.
Expoziția indoor - de la miere și dulceață de lapte cu cafea la bijuterii și rochii de seară
Vizitarea expoziției din interiorul clădirii a fost în același timp și o ocazie de a admira încăperile somptuoase. M-am oprit la singurul stand cu miere și produse apicole, unde am degustat niște polen în varianta crudă (credeam că există un singur fel de polen, dar se pare că cel știut de mine era, de fapt, varianta uscat).
Am trecut apoi la doamna care croșeta bijuterii din mărgele înșirate pe ață, am admirat apoi câteva eșarfe și obiecte vestimentare pictate manual.
Am zăbovit la un stand cu diverse obiecte din lemn unde mi-au atras atenția niște poșete executate din lemn, care sigur te scoteau din anonimat. Materialul era asemănător cu cel pe care se realizează pirogravura.
Cel mai mult am petrecut la un stand cu borcănele de dulceață; inițial nu aveam intenția să acord o atenție deosebită acestuia, dar, după ce m-am lăsat ademenită să gust două variante de dulceață de ardei iute, am acceptat și celelalte degustări, din curiozitate. Tot ce am degustat a fost excelent.
Despre dulceața de morcovi și ardei iute am mai auzit, dar nu credeam că pot fi atât de bune cele din pere cu dovleac, kiwi, din lapte și cafea cu scorțișoară, lapte cu cacao și ghimbir. Am întrebat de unde se inspiră și mi-a spus că rețetele se găsesc pe internet. Restul înseamnă, desigur, muncă, pasiune, experimentări. Prețurile erau pe măsura calității, adică un borcănel de 50 de mililitri era 8 lei. De asemenea, am aflat că fiind sezonul salcâmului, evident doamna va face și dulceață din flori de salcâm; urmează să facă deja banala dulceață de fructe de sezon (cireșe, căpșuni și zmeură) și, de asemenea, avea intenția să facă dulceață de trandafiri (se pare că nu prea avea de unde să procure materie primă). La realizarea dulcețurilor nu folosea gelifiant sau alte chimicale; mi-a explicat că nu toate fructele conțin pectină și atunci folosește peltea de mere pe care o prepară în casă.
Doamna care făcea dulcețurile era însoțită de o doamnă mai în vârstă care printre borcănele avea expuse mici bijuterii decorate cu bucăți de dantelă veche (de la domnia sa am aflat o rețetă de socată). Am rămas până la ora 20.00 așteptând programul de Tango Milonga, care a fost, se pare, reprogramat din cauza vremii instabile.
Concluzia: un concept de târg inedit, locație frumoasă, produse interesante, nu ar strica mai multă mediatizare. Nu am aflat încă următoarea ediție (în anul 2014 a fost o ediție de primăvară, una de toamnă și una de Crăciun).
