Vlad Bolocan, basarabean la origine, este bucureștean din 2004. Antreprenor, un om al aventurii, pasionat de muzică, literatură și, în general, de artă contemporană, a înființat în 2010 Londophone, un pub cu personalitate în centrul Bucureștiului. De la deschidere și până acum, în Londophone au avut loc zeci, dacă nu chiar sute de evenimente culturale, muzicale, literare și nu numai. Lansări de carte, lecturi de poezie, slam poetry, concerte de muzică electronică sau muzică unplugged. I-am pus câteva întrebări despre afaceri, despre București, Chișinău și despre stilul de viață al unui proprietar de pub în care au loc mai tot timpul petreceri.
Ești unul dintre basarabenii care și-a găsit un rost la București. Cum ți-a venit ideea să pornești afacerea cu Londophone?
Cu toții ne dorim să facem un bar sau ne-am gîndit cel puțin o dată la asta, așa că, atunci cînd s-a ivit ocazia – n-am ezitat. Am avut noroc că s-au așezat cap la cap niște circumstanțe, nimic spectaculos.
Cu toții ne dorim să facem un bar sau ne-am gîndit cel puțin o dată la asta, așa că, atunci cînd s-a ivit ocazia – n-am ezitat. Am avut noroc că s-au așezat cap la cap niște circumstanțe, nimic spectaculos.
Londophone e un pub cu renume care, s-ar putea spune, că mizează pe un public de nișă. Te-ai gândit de la început să atragi un anumit gen de public ?
Uite, nu știu dacă putem numi asta un punct de vedere al nostru – public de nișă. Vreau să zic, în mod clar, ne dorim un anumit public, dar nu cred că am vrea să-l etichetăm ca fiind de nișă. Ne dorim oameni cumsecade, frumoși, interesanți și vrem tare mult să credem că acești oameni nu reprezintă o nișă.
Uite, nu știu dacă putem numi asta un punct de vedere al nostru – public de nișă. Vreau să zic, în mod clar, ne dorim un anumit public, dar nu cred că am vrea să-l etichetăm ca fiind de nișă. Ne dorim oameni cumsecade, frumoși, interesanți și vrem tare mult să credem că acești oameni nu reprezintă o nișă.
Știu că în România e mai greu să începi o afacere decât într-o țară occidentală. Birocrație, hârțogăraie etc. În același timp, cei de la Chișinău spun că, de fapt, în comparație cu ce se întâmpă acolo, aici ar fi mai ușor. Tu poți să spui din propria experiență ce oportunități îi oferă Bucureștiul unui tânăr antreprenor.
Nu știu cum e în occident, nu am această experiență. N-a fost cel mai ușor lucru, în special pe parte de hîrțogăraie, dar nici n-a fost ceva nemaipomenit de greu. Am de obiectat un singur lucru – lipsa unui punct comun, unde un antreprenor să meargă și să i se spună informațiile complete: pentru afacerea X, ce licențe trebuie să obții și ce demersuri și unde trebuie să faci. Din păcate, pe partea asta te descurci singur sau apelînd la prieteni avocați cu experiență în domeniul care te interesează. Altfel, afli pe măsură ce îți desfășori activitatea. Din fericire, însă, trebuie să spun că există și un nivel de toleranță din partea funcționarilor – pornesc și ei, deseori, de la prezumția că n-aveai de unde ști și înainte de orice îți explică ce ai de făcut. Numai după aceea, dacă nu faci, te bănuiesc de rea-credință. Cel puțin asta a fost experiența mea.
Nu știu cum e în occident, nu am această experiență. N-a fost cel mai ușor lucru, în special pe parte de hîrțogăraie, dar nici n-a fost ceva nemaipomenit de greu. Am de obiectat un singur lucru – lipsa unui punct comun, unde un antreprenor să meargă și să i se spună informațiile complete: pentru afacerea X, ce licențe trebuie să obții și ce demersuri și unde trebuie să faci. Din păcate, pe partea asta te descurci singur sau apelînd la prieteni avocați cu experiență în domeniul care te interesează. Altfel, afli pe măsură ce îți desfășori activitatea. Din fericire, însă, trebuie să spun că există și un nivel de toleranță din partea funcționarilor – pornesc și ei, deseori, de la prezumția că n-aveai de unde ști și înainte de orice îți explică ce ai de făcut. Numai după aceea, dacă nu faci, te bănuiesc de rea-credință. Cel puțin asta a fost experiența mea.
Când ai fost ultima oară la Chișinău?
La începutul verii, la botezul nepotului meu de frate – primul nepot din familie.
La începutul verii, la botezul nepotului meu de frate – primul nepot din familie.
Cum ți se pare Chișinăul acum?
Trist. Foarte, foarte trist.
Trist. Foarte, foarte trist.
Ce îți place cel mai mult în București?
Respiri, ai șansa să-ți faci o viață frumoasă fără a consuma foarte mulți bani.
Respiri, ai șansa să-ți faci o viață frumoasă fără a consuma foarte mulți bani.
Unde îți inviți prietenii basarabeni sau nu neapărat basarabeni atunci când vin la București?
După banalu, dar interesantul Lipscani, încerc că-i duc pe străduțe lăturalnice. Poate nu sînt la fel de îngrijite, dar sînt ca niște ultimi mohicani – mai păstrează un București vechi și autentic.
După banalu, dar interesantul Lipscani, încerc că-i duc pe străduțe lăturalnice. Poate nu sînt la fel de îngrijite, dar sînt ca niște ultimi mohicani – mai păstrează un București vechi și autentic.
La Londophone au loc foarte des concrete, party-uri, conferințe. E viața ta la București o petrecere continuă?
A, nu nu nu! Una e să mergi la un eveniment și altceva e să găzduiești unul sau să-l organizezi. E mișto și să găzduiești, bineînțeles, dar ești departe de a-l savura, ești cu gîndul la alte lucruri, cînd toată lumea se distrează. Cred că cîrciumăria e fix ca jurnalismul – prima mea meserie. În aparență e multă distracție, în realitate – multă rutină.
A, nu nu nu! Una e să mergi la un eveniment și altceva e să găzduiești unul sau să-l organizezi. E mișto și să găzduiești, bineînțeles, dar ești departe de a-l savura, ești cu gîndul la alte lucruri, cînd toată lumea se distrează. Cred că cîrciumăria e fix ca jurnalismul – prima mea meserie. În aparență e multă distracție, în realitate – multă rutină.
Unde te odihnești de concerte?
Încerc să citesc cînd apuc și să văd filme. Încerc să fiu atent la muzicile noi, pe care le ascultă cîțiva oameni în gusturile cărora am încredere. Apar multe lucruri mișto, dar și multe proaste – e un hățiș. Dacă n-ai repere, ajungi să nu mai asculți lucruri noi, pentru că informația te copleșește.
Încerc să citesc cînd apuc și să văd filme. Încerc să fiu atent la muzicile noi, pe care le ascultă cîțiva oameni în gusturile cărora am încredere. Apar multe lucruri mișto, dar și multe proaste – e un hățiș. Dacă n-ai repere, ajungi să nu mai asculți lucruri noi, pentru că informația te copleșește.
