Vasilescu Andreea – Costinela are doar 16 ani și învață la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, din Băilești. A început să joace oina acum trei ani și jumătate, la Școala Gimnazială din Galicea Mare, de la domnul Cristian Văduva. El le-a pus mingea în mână tinerilor jucători și i-a învățat tot ce știu până în ziua de azi. Andreea recunoaște cu drag că dacă nu era el, ar fi ajuns și ea ca „majoritatea oamenilor care aud cuvântul <
Cum ai ajuns să practici oina?
Prima noastră competiţie a fost la Mioveni. Atunci m-am decis să joc oină toată viaţă. Am plecat zece fete la drum pentru a învăţa cât mai multe despre acest sport. Chiar dacă unele dintre noi au mai renunţat, ne-au dat nouă cât mai multă motivaţie pe zi ce trece. Am vrut şi mai mult să joc atunci când am devenit şi căpitanul echipei. Pentru mine a devenit o adevărată obsesie să joc.
De ce oina și nu alt sport?
Am ales să joc oină şi nu alt sport pentru a-l promova. Aș vrea să ajungă cât mai departe, chiar peste graniţe, ca în viitor să fie la acelaşi nivel cu fotbalul sau alte sporturi renumite. Prima dată a fost o încercare - să îmi pot da seama ce vreau să fac în viitor. Dar, pe parcurs, am realizat că este un sport de performanţă, gândire şi colaborare în echipă.
Spune-mi o poveste de pe la începuturile experienței de jucător de oină care te-a marcat.
O primă experienţă ca jucător de oină care m-a marcat a fost câştigarea primului trofeu de locul 1 la mare. De atunci muncim cât mai mult să îl apărăm şi nu ne lăsăm.
Pe ce poziție îți place cel mai mult să joci și de ce o preferi pe aceasta?
Cel mai mult am jucat „centru” dar au fost şi momente în care am jucat fruntaş şi mărginaș 3 pe întoarcere. Îmi place foarte mult postul meu, deoarece mă ajută să colaborez cu toată echipa în fiecare meci.
Cum decurge un antrenament dinainte de meci?
Un antrenament înainte de meci constă în cinsprezece minute de pase pase intense. Așa ne mobilizăm mai bine şi nu avem probleme în timpul meciului. La unele antrenamente domnul antrenor ne pune în echip de câte două persoane, una dintre noi aruncă mingea în sus, iar cealaltă aleargă după minge. Ea trebuie să fie aruncată cât mai sus și cât mai departe pentru a ne obișnui cu bătaia lungă la baston. Erau unele momente când ne întâlneam una cu alta și ne loveam, fiind atente la minge și atât de acaparate de joc, că nu ne mai uitam dacă e cineva în fața noastră.
Care e atmosfera de pe teren?
Atmosfera de pe teren diferă în funcţie de dificultatea meciului. Dacă joci cu o echipa mai bună, fiecare jucător are dorinţa să dea cât mai mult pentru a-şi ajuta echipa. Cred că așa este în orice sport, până la urmă - fiecare munceşte să-şi ajute echipa.
Povestește-mi despre un meci pe care l-ai câștigat.
Ultimul trofeu de locul 1 a fost la mare, pe plaja „Cleopatra”, din Mamaia. Am avut un meci puţin mai greu cu o echipă din judeţul Argeş, dar ne-am mobilizat. Ne-am concentrat şi în apărare, dar și la baston ca să marcăm puncte, şi aşa am reuşit să trecem şi peste asta. Fiecare meci e o experienţă unică și frumoasă.
Spune-mi ceva despre oină ce probabil nici eu și nici cititorii noștri nu știm.
Ce mulţi nu ştiu şi poate nici nu înţeleg, este că acest sport „leagă” multe persoane. Suntem ca o familie. Echipa de oină a fost ca a două mea familie, de aceea nici nu m-am gândit măcar o secundă să renunţ pentru nimic în lume. Pe noi ne-a legat mult între noi. Și chiar dacă au fost şi momente de ceartă între noi, am trecut peste.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Educație prin sporturi și jocuri tradiționale”, derulat de către Asociația Română a Jocurilor și Sporturilor Tradiționale, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
