Nedelcu Ionica are 48 de ani și este profesoară de Educație Fizică și Sport la Școala Gimnazială Nr. 112 din București. Pentru că i se părea nedrept să avem un sport național uitat de toată lumea, s-a alăturat demersului de repopularizare a oinei. A învățat să joace oina, iar în prezent antrenează atât echipe de oină, cât și de rugby-tag.
Cum ați învățat să jucați oină?
Jocul de oină l-am învăţat într-un stagiu de pregătire de o săptămână, organizat de Federaţia Română de Oină în perioada 1-7 septembrie 2016, la invitaţia domnului preşedinte al Federaţiei Române de Oină, Nicolae Dobre. Alături de alţi douăzeci şi cinci de profesori de educaţie fizică şi sport din mai multe judeţe ale ţării şi din capitală, am participat la un curs intensiv de iniţiere în jocul de oină în cadrul Proiectul Naţional de „Recuperare a Sportului Tradiţional Românesc: OINĂ, în marile oraşe din România”. Profesori formatori mi-au fost: Cristian Văduva, Moje Călin, Gheorghe Drăghici. A fost o experienţă unică, am întâlnit oameni deosebit de dornici de a învăţa, descoperi şi transmite elevilor noştri lucruri noi din tainele sportului naţional.
De ce rugby-tag și oină?
Acum 5 ani, ca o noutate în jocurile sportive, a apărut rugby-tag-ul, iar copiii au fost captivaţi de acesta; mai mult decât atât, îi și pregăteşte pe copiii dornici să-şi îndrepte paşii spre sportul de performanţă, spre rugby clasic. Datorită faptului că este un joc sportiv non-contact, acesta a prins foarte mult în rândul elevilor mei, iar părinţii nu au fost reticienți, gândindu-se că micuţii sunt în siguranţă pe teren şi în timpul activităţilor sportive. Pasiunea pentru sport/rugby a continuat din familie, deoarece soţul meu, fost jucător de rugby, reprezentând de nenumărate ori România în competiţiile echipei naţionale, mi-a insuflat puţin din valorile şi principiile jucătorului de rugby, ceea ce am dorit să transmit şi eu copiilor/elevilor mei. Mă refer la: disciplină, respect, integritate, pasiune, solidalitate.
În anul școlar 2016-2017 când am implementat în şcoala noastră jocul de oină, într-o proporţie foarte mare, elevii au fost reticienți, neavând cunoştinţe teoretice şi practice a jocului de oină. În 3 luni am reuşit să formez o echipă de fete şi una de băieţi cu care am participat la competiţiile sportive şcolare şi acţiunile sportive organizate de Federația Română de Oină, obţinând rezultate foarte bune. Jocul de oină a prins foarte bine în rândul elevilor mei, deoarece a adus un suflu nou, era ceva de care nimeni nu aflase până în acel moment, fiind un joc complex, distractiv, dinamic.
De ce v-ați alăturat acestui demers de repopularizare a oinei?
M-am alăturat acestui demers de repopularizare a oinei pentru că este un sport naţional, din păcate necunoscut suficient. Așadar, doresc să-l „readuc la viaţă”.
De ce e important pentru elevi să învețe să joace oina?
Deoarece este un joc tactic, de echipă, care dezvoltă atenţia, îndemânarea, agilitatea, orientarea, viteza de reacţie, de execuţie şi de deplasare, toate acestea ajutând elevul în dezvoltarea fizică şi mentală.
Ce părere aveți despre introducerea manualelor de sport? Va deveni ora de sport – în mod paradoxal – mai teoretică?
Consider că manualul de educaţie fizică şi sport este o noutate, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori, iar ora de educaţie fizică şi sport se va desfăşura ca şi până acum, având un plus de cunoştinţe teoretice.
Care este o întâmplare din viața de profesor care v-a marcat?
Sunt multe întâmplări, momente amuzante şi emoţionante pe care le-am trăit la intensitate maximă, însă una dintre acestea m-a marcat şi mi-a rămas în suflet – un mic fragment dintr-o scrisoare a unui copil:
„Eu vă cunosc de puţin timp, doar de patru anişori, şi în aceşti patru ani fericiţi petrecuți cu dumneavoastră, am ajuns la o concluzie că sunteţi un om foarte special cu un suflet foarte foarte mare, de copil! Dvs. aveţi foarte multă energie şi ne-o daţi şi nouă când nu mai avem, cu dragostea şi cu bucuria dumneavoastră! Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a lăsat un înger pe pământ să ne vegheze şi să aibă grijă de noi! Acel înger sunteţi dvs! (dacă nu v-aţi dat seama) toţi copiii vă iubesc şi vă apreciază pentru ce faceţi pentru noi (chiar şi părinţii)! Sunteţi foarte bună şi minunată; vă pup şi vă iubesc! Mulţumesc pentru tot efortul şi răbdarea pe care aţi avut-o cu noi!”
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Educație prin sporturi și jocuri tradiționale”, derulat de către Asociația Română a Jocurilor și Sporturilor Tradiționale, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
