Sabrina Iașchevici, actriță: „Unteatru este laboratorul meu”

Actrița joacă la Unteatru (teatru independent aflat în sectorul 5) de la primul spectacol în acest spațiu.

Sabrina, aș vrea să te întreb despre Unteatru – ce înseamnă Unteatru în cariera dumitale? Unde ai fi fost astăzi, dacă nu era Unteatru?
Unteatru este laboratorul meu, este locul în care procesul e mai important decât finalitatea, unde nu există presiunea unor așteptări sau a timpului. În 2011 lucram la spectacolul Ce zile frumoase de Samuel Beckett, în regia Sânzianei Stoican, într-un apartament închiriat în spatele Teatrului Național. Prima reprezentație a avut loc la UNATC, iar apoi aveam nevoie sa jucăm undeva, într-un teatru. Auzisem de Unteatru, îi cunoșteam pe Andrei și Andreea Grosu și i-am întrebat dacă nu ar dori să ne adopte, au spus da și așa a început aventura. Jucam atunci în vechiul spațiu Unteatru, în spatele CEC-ului mare. Am lucrat apoi spectacolul Trădare de Harold Pinter, în regia Sânzianei, tot acolo. Trădare a fost primul spectacol jucat în noul spațiu, actualul Unteatru de pe strada Sfinții Apostoli. Apoi au urmat multe spectacole dragi mie, în care noi, actorii de la Unteatru, ne-am apropiat, ne-am împrietenit, am devenit o echipă, Are nevoie de multă atenție de Martin Crimp, Livada de vișini de A.P. Cehov, Liliom de Molnar Ferenc, Pescărușul de A.P. Cehov. Unteatru este pentru mine un loc de suflet, teatru, prieteni, locul în care am făcut petrecerea după ce m-am căsătorit.

În ce spectacole am putea să te vedem în această stagiune – la Unteatru, dar și altminteri?

La Unteatru joc acum în spectacolele Pescărușul de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban; Ce zile frumoase de Samuel Beckett și Trădare de Harold Pinter, regia Sânziana Stoican. Mai pot fi văzută la Teatrul Odeon în Delirium de Enda Walsh, regia Vlad Massaci; Soldatul de ciocolată de G.B.Shaw, regia Andrei Șerban; Soldatul Svejk după Jaroslav Hasek și Titanic vals de Tudor Mușatescu, regia Alexandru Dabija; Casanova și Kafka.5 vise, scenarii și regie Dragoș Galgoțiu;Trei generații de Lucia Demetrius, regia Dinu Cernescu. Iar la Teatrul de Comedie vă aștept cu drag să vedeți Mult zgomot pentru nimic de W.Shakespeare, regia Andrei Șerban.

Unteatru se află în sectorul 5, un sector cel puțin interesant. Unteatru, cel mai important teatru independent din România, e tocmai aici – crezi că e și aceasta o cale pentru dezvoltare comunitară? Apariția unor spații culturale alternative înspre cartiere? Ce zici de treburile astea?
Cred că teatrul poate fi o cale pentru dezvoltarea comunitară, dar în felul în care se face acum teatru la Unteatru cred că atrage mai degrabă un anumit fel de public, în mare parte același pe care l-a avut Unteatru în vechiul spațiu, un public în căutarea unui teatru mai ascuns, poate neobișnuit, poate de artă, nu atât un teatru accesibil, comedii sau poate teme declarat sociale, politice. Referitor la cartier, pentru oamenii care poate nu obișnuiesc să meargă la teatru, nu cred că Unteatru este ceva care să îi atragă. Cu toate acestea cu siguranță dacă ar nimeri la vreun spectacol , ar putea afla că nu este atât de pretențios sau elitist. Poate mă înșel, dar senzația mea este că publicul nostru nu este cel din cartier, ci unul de peste tot și nu un public numeros. Cred că ar fi interesant de gândit în viitor un proiect care să ne facă mai conștienți de comunitatea în care trăim.

Anul acesta, la Gala UNITER, Unteatru a primit un premiu de excelență. Ce ai simțit dumneata în acele frumoase momente? 

Mă simțeam fericită să fiu acolo, eram o echipă mare dintre cei de la Unteatru, am urcat cu toții pe scenă, a fost un moment foarte emoționant, care te face să conștientizezi timpul care a trecut, cât am crescut împreună și faptul că e important să nu ne oprim.

Dinspre noi, spectatorii, anul 2019 s-a văzut agitat, tensionat în teatrul românesc. De pe scene cum a fost?
De pe scene nu a fost atât tensionat, cât, într-adevăr, s-au făcut mai puține proiecte, au apărut multe discuții și temeri legate de locurile în care suntem angajați și de viitor. A cam plutit incertitudinea în aer și încă plutește.

Un mesaj pentru spectatorii de teatru și pentru decidenții din zonele culturale, de ce nu?
Vă așteptăm cu drag la spectacolele noastre! Teatrul s-a schimbat și merită recunoscut. Avem nevoie de toată susținerea pentru a putea continua să existăm.

Cred că ar fi interesant de gândit în viitor un proiect care să ne facă mai conștienți de comunitatea în care trăim.
Sabrina Iașchevici, actriță

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.