„Rugăciunea este foarte importantă pentru un pictor de icoane”
Claudiu Victor Gheorghiu are 47 de ani, este un pictor iconar foarte dedicat și pasionat de ceea ce face. A organizat expoziții atât în România, cât și în străinătate, iar rugăciunea și credința sunt cele mai importante atunci când vine vorba de pictatul icoanelor.
Sunteți pictor iconar. Cum v-ați descoperit această pasiune?
Am început să pictez icoane în anul 1990, dar consider că prima icoană canonică cu adevărat și insuflată de Duhul Sfânt, pentru că asta e foarte important la un pictor de icoane, împreună cu respectarea canoanelor, am realizat-o în 1994. Deci mi-au trebuit patru ani ca să pot să ajung la un nivel la care să pot spune că acea lucrare este o icoană.
Au existat persoane care v-au îndrumat pe calea aceasta?
Cu îndrumarea profesoarei și colegei mele Lidia Mihaela Zamfirescu am realizat aceste lucruri, precum și cu prețioasele sfaturi și îndemnuri ale regretatului Horia Bernea, pictor, inițiator și director al Muzeului Țăranului Român în acea perioadă.
Puteți, vă rog, să detaliați puțin munca dumneavoastră din cei patru ani de încercari și studiu?
Am copiat izvoade ale icoanelor vechi bizantine și neobizantine, am învățat, sau mi-am perfecționat tehnica tradițională a picturii icoanelor pe lemn, recte, tempera cu ou. Am început să citesc despre viețile sfinților pe care îi pictam, pentru că rugăciunea este foarte importantă pentru un pictor de icoane, alături de tehnica picturii, adică trebuie să știi exact ce, despre ce și cum pictezi.
Cum anume alegeți ce urmează să pictați?
Aleg în funcție de ceea ce simt sau, în anumite cazuri, mai rare, în funcție de ce îmi comandă cineva, de exemplu când o persoană vrea să îi pictez icoana Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Exemplul cel mai elocvent: două dintre cele patru expoziții personale organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România pe parcursul anilor. Un gând special îl am acum pentru venerabilul Paul Gherasim, mentorul și îndrumătorul meu.
La ce vă referiți?
Ne leagă amintiri frumoase, una ar fi expoziția mea personală: „Apostolii”, a treia personală cu artă religioasă organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, în anul 2004, la Galeria ArTei din București. După un studiu de câteva luni, am reușit să pictez icoanele celor 12 Apostoli, cu scene din viața lor. Una dintre icoanele pictate atunci, Sfântul Apostol Simon Zilotul cu scene din viața sa, am dăruit-o Bisericii Podeanu (unde se află moaștele Sfântului Apostol Simon), în 2004, la îndemnul și cu binecuvântarea Preasfințitului Ambrozie, episcop vicar patriarhal atunci, azi episcopul Giurgiului.
Puteți să îmi dați câteva detalii în legătură cu cea de-a treia expoziție, menționată mai devreme de dumneavoastră?
A deschis-o amicul Costion Nicolescu, reputat cercetător la Muzeul Țăranului Român și teolog așijderea, iar de-a lungul ei am avut șansa să fiu încurajat și sfătuit de adevărați maeștri: Ștefan Sevastre și mai ales venerabilul Paul Gherasim. Discuțiile zilnice cu dumnealui, dragostea și încurajările primite m-au edificat defintiv în legătură cu ce reprezintă „Calea, Adevărul și Viața”. Îi mulțumesc și îi sunt recunoscător.
Ce alte expoziții ați mai avut?
La îndemnul maestrului Paul Gherasim am decis să continui studiul vieții Apostolilor și așa a rezultat în 2007, deci după trei ani, a patra expoziție personală: „Patimile Apostolilor”, organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Galeria Galateea, București. Aici m-am axat strict pe martiriul Sfinților Apostoli. Această expoziție are și un parcurs interesant, vi-l prezint pe scurt: „Patimile Apostolilor”, 28 iunie -11 iulie 2007, a patra expoziție personală cu artă religioasă. Lucrările expuse au fost prezentate și pe simezele Muzeului Chosunilbo, Seul, Coreea de Sud, în perioada 5-12 septembrie 2007, curator Bosuk Lee, la a XVI-a ediție a Festivalului Internațional de Artă. La ediția a V-a din 2007 a expoziției consacrată de către Muzeul Țăranului Roman „Pictorilor iconari și meșterilor cruceri”, în perioada 14-16 septembrie 2007 și pe simezele Galeriei Silva, Bușteni, în decembrie 2007 - ianuarie 2008, curatori Roxana Pasculescu, critic de artă, jurnalist la Radio România Cultural, și Mihai Precup, șef serviciu expoziții Uap din România.
Ați făcut și lucrări de restaurare?
Nu, nu am făcut. Nu am calificarea necesară în acest domeniu. Chiar dacă știu metodele restaurării, îi las pe cei de specialitate să-și facă treaba, pentru că nu sunt genul de artist care crede că se pricepe la toate. Pentru restaurare trebuie să cunoști tehnica foarte bine. Ca dovadă, multe restaurări nu au fost făcute cu profesionalism. Pentru restaurare îți trebuie o pregătire foarte temeinică, în afară de diploma și atestatul de restaurator, în orice fel de restaurare, laică sau religioasă.
Cât de des pictați și cam cât durează lucrul la o icoană?
La o icoană cu un singur sfânt pictez între cinci zile și o săptămână. La icoane cu mai multe personaje, scene, lucrez între două săptămâni și o lună chiar, în funcție de complexitate. Nu pictez numai icoane, dar în general toate lucrările mele pornesc de la un minimum de cinci zile de lucru efectiv. Câteodată îi invidiez, în sensul frumos al cuvântului, pe cei ce pictează și repede și bine!
Cum vă simțiți atunci când pictați?
Ar trebui să mă simt mereu confortabil și concentrat, dar, câteodată, recunosc că mă mai gândesc și la cele ale traiului zilnic. Atunci mai bine mă opresc, mă relaxez și spun câteodată și o rugăciune, pentru că trebuie să gândesc pozitiv, nu îmi permit ca unele banalități să îmi afecteze ritmul de lucru.
Cum arată o zi din viața pictorului Claudiu Victor Gheorghe, dar una în care pictați?
Mă trezesc destul de matinal, după micul dejun și cafea rostesc, de regulă, rugăciunile începătoare ale zilei și apoi mă apuc de lucru. Îmi place să citesc și să călătoresc. Când se apropie vreo expoziție sau pictez pentru o comandă, ritmul de lucru este foarte susținut și poate dura până seara târziu. Când scriu articole, îmi permit să mă uit puțin și la televizor (dar foarte rar) sau să folosesc calculatorul. Dacă ar fi după ceea ce simt, aș citi și mai mult, aș merge să vizitez mai multe expoziții și muzee, dar și la spectacole de teatru clasic sau la operă.
Ce citiți de obicei?
Cărți de specialitate, adică având ca tematică icoanele și fresca.Ținând cont că eu am terminat istorie, cu specializare Istoria antică universală, citesc foarte mult tot ce are legatura cu Dacia, Imperiul Roman, Imperiul Grec medieval (Bizantin), dar și beletristică sau diverse biografii.
În legătură cu expozițiile și muzeele menționate mai devreme, care a fost expoziția, dar și muzeul care v-au plăcut cel mai mult?
Este foarte dificil de ales așa ceva. Ar fi prima expoziție cu artă religioasă organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România în anul 2001, la Galeria ArTei din București, deschisă de Ana Dobjanschi, istoric de artă. Apoi ar fi prima ieșire la o expoziție în străinătate, în anul 1999, la Mostra dell' Artigianato Religioso, la Pompei, standul național al României, împreună cu maestrul Vintilă Mihăescu, director artistic, arhitect Giuseppe Petagna. Aceea a fost o expoziție extraordinară de artă religioasă. Era, la timpul respectiv, cea mai mare expoziție de artă religioasă din Italia. Ar mai fi cele două expoziții personale din Italia, în 2003 la Pisa și în 2006 la Viadana, precum și premiile câștigate tot în Italia în 2006, la Taormina și Palermo. Sunt foarte multe muzee care îmi plac, în România și în străinătate, este greu să enumăr, poate doar să le indic specificul: muzee de artă, de istorie, de cultură și civilizație sau etnografice.
Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat! Mi-a făcut plăcere!
Vă mulțumesc și eu, o zi frumoasă și o săptămână așijderea.
