Lupșe Bogdan Alexandru este iubitor și jucător de oină. Are 30 de ani, este polițist, iar în timpul liber activeză la echipa ACS Frontiera Tomis Constanța. Practică și alte sporturi, dar nu ar da oina pe nimic, nici pe fotbal, nici pe tenis.
Cum ați ajuns să practicați cu atâta dedicare oina?
Am crescut într-o localitate cu tradiție a oinei – Coruia, situată în județul Maramureș. Școala generală avea o echipă a școlii de oină, condusă cu seriozitate de profesorul Călin Moje. Am participat alături de colegii mei la mai multe campionate naționale de juniori și cu fiecare meci jucat mă acapara din ce în ce mai mult acest „microb al oinei”.
Ce vă place cel mai mult din experiența de a fi jucător de oină?
Cel mai mult din experiența de a fi jucător de oină îmi place că pot să iau parte la promovarea valorilor românești și că le pot transmite mai departe. De asemenea, oina îmi oferă șansa de a cunoaște oameni și locuri noi.
Pe ce poziție vă place cel mai mult să jucați și de ce?
Îmi place să joc pe una dintre pozițiile de pe centru, deoarece îmi oferă un rol de coordonare și participare mult mai activă la mai multe faze din timpul meciurilor.
Ce s-a schimbat în practicarea oinei de când v-ați apucat și până în prezent?
De când am început să practic oina și până în prezent au apărut două forme noi de joc: oina pe plajă în opt jucători și oina în sală în șase jucători. Aceste forme dau un plus de dinamism jocului, precum și posibilitatea de a practica acest sport în spații mai restrânse și într-un număr mai mic de jucători. Nu mereu dispunem de un teren de oină în mărime normală și nici de douăzeci și doi de jucători.
Se trage baseball-ul din oină? De unde credeți că vin aceste teorii?
Nu pot să afirm sau să infirm această teorie, dar pot specula că da, ținând cont de două lucruri. În primul rând, în ambele jocuri există elemente asemănătoare; în al doilea rând, oina este atestată documentar de prin anii 1365, pe când Columb a ajuns în America la sfârșitul secolului al XV-lea.
Credeți că va prinde oina la copii și tineri?
Fiind și arbitru de oină, am participat la diferite competiții de juniori, atât de băieți, cât și de fete. Le-am văzut pasiunea, plăcerea și ambiția cu care joacă, așa că sunt convins că cine se apucă de oină într-un mod organizat va fi acaparat de acest sport.
Cum decurg antrenamentele?
Antrenamentele decurg plăcut, însă în așa fel încât să putem da totul în timpul meciului. Tehnic vorbind, începem cu încălzirea, apoi lucrăm brațul de aruncare, iar la urmă ne concentrăm pe bătaia la baston și pe sincronizarea serviciului cu coechipierul.
Care e atmosfera de pe teren?
Atmosfera este una de fair-play, iar în cadrul echipei încercăm de fiecare dată să ne încurajăm reciproc și să ne susținem unul pe altul. Și aceste lucruri reprezintă o parte din cheia spre success.
Cât este de solicitant fizic acest joc?
Oina este un sport destul de solicitant fizic. Însă necesită și o capacitate relativ mare de concentrare, de atenție și de luare a deciziilor în fracțiuni de secundă.
Mai practicați și alte sporturi? Care vă e mai drag?
Mai practic fotbal, tenis de masă și de câmp, însă pe niciunul nu îl pot compara cu oina. În general îmi place să privesc orice sport, iar dacă se ivește ocazia, îl și practic.
Un sfat pentru jucătorii de oină aflați la început de drum.
Să își mențină seriozitatea cu care practică și cu care participă la competiții la nivel maxim. Doar așa pot avansa și ajunge unde își doresc.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Educație prin sporturi și jocuri tradiționale”, derulat de către Asociația Română a Jocurilor și Sporturilor Tradiționale, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
