Alex Crișu este un tânăr absolvent al Universității Româno-Americană. El a profitat de tot ceea ce a avut de oferit această universitate, descoperind astfel noi pasiuni, culturi și având experiențe pe care cei mai mulți tineri nu le au. Cultura niponă a devenit parte din viața lui, iar el continuă să o exploreze, urmând chiar să locuiască în Japonia un an și jumătate, datorită unei burse pe care a obținut-o.
Când a început activitatea ta la Centrul de Studii Romano-Japoneze „Angela Hondru”, din cadrul Universității Româno-Americane?
Am ajuns la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” în luna noiembrie a anului 2010, chiar din primul meu semestru ca student al Universității Româno-Americane.
Cu ce se ocupă și ce își propune să realizeze de fapt acest centru?
Centrul își propune promovarea studiului limbii, culturii și mediului de afaceri japonez, celor interesați, studenți ai Universității Româno-Americane, practic viitori oameni de afaceri, diplomați sau specialiști în drept internațional, dar și celor ce sunt pasionați de modelul japonez.
Ce te-a determinat să alegi această activitate?
M-a atras ideea de a învăța ceva diferit și cu un grad de dificultate mai mare, dar, mai ales, faptul că puteam începe un drum care să-mi aducă oportunități de studiu sau practică în Japonia și de a încerca, pe viitor, să aduc puțin din spiritul japonez de a face lucrurile și în România.
Japonia te pasiona dinainte sau abia în noiembrie 2010 ai început să o cunoști?
Recunosc, cunoșteam destul de puțin Japonia înainte de a ajunge la CSRJ-AH. Văzusem câteva anime-uri când eram mai mic, eram fan Toyota și știam elemente de bază din istoria și cultura niponă, dar când am aflat de existența Centrului în cadrul Universității Româno-Americane mi-am propus să devin cursant acolo și să învăț atât limba, dar și elemente de cultură, cât mai bine.
Povestește-mi putin despre activitatea ta acolo, să zicem, din primul an.
Eu sunt voluntar în cadrul Centrului. Primul meu an la CSRJ-AH a coincis, așa cum spuneam, și cum primul an ca student, 2010-2011. Venind, practic, de pe băncile liceului, nu aveam experiență în muncă. La CSRJ l-am cunoscut pe domnul Șerban Georgescu, coordonatorul Centrului, care încă de la început a avut încredere în mine și m-a acceptat în echipa de voluntari cu care au fost organizate o expoziție de fotografie în care erau surprinse influențe nipone în România, dar și un concert caritabil la care au venit aproximativ 1000 de persoane și care a reunit artiști români – trupa SISTEM și naistul Nicolae Voiculeț - cu artiști japonezi – Takumi Kato, cel bun tânăr toboșar taiko al Japoniei în anul respectiv și Atsushi Sakata, pe numele de scenă Tokyo Ghetto Shamisen, un tânăr promițător care cântă la shamisen, instrument tradițional japonez cu trei corzi, asemănător cobzei. Fondurile strânse atunci au fost trimise în Japonia, cu ajutorul Crucei Roșii, persoanelor din zonele afectate de cutremurul din martie 2011.
În momentul de față, ce responsabilități/funcție, ai?
În prezent, în cadrul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” activez tot ca voluntar, iar angajat sunt într-un alt departament din cadrul Universității Româno-Americane. Din 2010 și până acum, am învățat o mulțime de lucruri care îmi permit să mă ocup de partea de imagine a Centrului, de la întreținerea website-ului sau realizarea fotografiilor la evenimentele noastre, până la design-ul afișelor, flyer-elor sau broșurilor de promovare a cursurilor și conferințelor organizate de noi. De asemenea, mă ocup și de partea tehnică a evenimentelor, sonorizare și video-proiecție.
Ce activități se desfășoară în cadrul centrului? Participi la toate?
Există mai multe tipuri de activități: cursuri, festivaluri, conferințe, concerte și excursii de studiu. La Centru, cei interesați de cultura niponă pot participa la cursuri de limba japoneză, acolo unde profesorul este nativ, iar taxa este de doar 125 de euro pe un an universitar, cursuri de Ikebana (aranjamente florale tradiționale), Istoria Filmului Japonez, Taiko (tobe tradiționale japoneze), Ceremonia ceaiului, arte marțiale (Aikido, Ninjutsu sau Kendo). De asemenea, pentru cei interesați să facă afaceri cu japonezi, există un curs de Particularități ale Mediului de Afaceri din Japonia. De asemenea, Centrul organizează și diverse conferințe pentru a populariza și a face înțeleasă publicului român atât cultura pop, cât și cea tradițională japoneză. Avem o serie de conferințe reunite sub numele de „Întâlniri la un ceai verde japonez” acolo unde sunt discutate diverse teme, de la creativitatea japoneză sau economie până la comparații între Japonia contemporană și cea tradițională. Aici i-am avut ca speakeri, de-a lungul timpului, pe Excelența Sa, domnul Aurelian Neagu, ambasador al României în Japonia, domnul Bogdan Murgescu, istoric și președinte al Societății de Științe Istorice din România sau doamna Magda Ciubăncan, președinte al Asociației Profesorilor de limba japoneză din România (APJR). O dată pe an Centrul organizează și o conferință științifică internațională, „Japan-Romania: Cross points in a Global Context”, la care speakeri au fost, printre alții, domnul Saburo Kobayashi (ex-General Manager al Diviziei de Creativitate din cadrul Honda Motor Company, doamna Shima Keiko, membru al conducerii Universității Ritsumeikan din Kyoto, domnul Nigel White, director la Canning Institute din Londra sau doamna Griseldis Kirsch, profesor la School of Oriental and African Studies la London University. De asemenea, în fiecare lună, lansăm la Librăria Humanitas de la Cișmigiu o carte scrisă de autor japonez. Pe partea de cultură pop, există Otaku Festival, ce are loc o dată pe an, în luna mai, și reunește, în două zile, aproximativ 5000 de pasionați de anime-uri, manga, cosplay și jocuri video japoneze, dar și diverse conferințe care intră tot sub umbrela „Întălnirilor la un ceai verde japonez”. Festivalul Otaku, Conferința internațională, dar și Haru Urara Grand Festa, Gala Anuală a CSRJ-AH sunt toate parte din Zilele culturii japoneze la Universitatea Româno-Americană și au loc în fiecare an, în luna mai. An de an organizăm două excursii de studiu, una în Japonia, primăvara, timp de 10 zile, și una în România sau o țară învecinată, acolo unde participanții au parte de cursuri de cultură și limbă japoneză. Eu particip la toate evenimentele organizate de Centru, la cursurile de limba japoneză și taiko, la școlile de vară organizate în România, iar în 2013 am luat parte și la programul cultural organizat în Japonia.
Există proiecte sau evenimente desfășurate în parteneriat cu entități sau persoane din Japonia?
Da, și sunt foarte numeroase. Centrul, organizat în cadrul Universității Româno-Americane, are ca principal sponsor Japan Tobacco International. Compania acordă, an de an, celui mai bun cursant al Centrului un premiu constând într-o excursie de două saptămâni în Japonia. Un alt partener japonez foarte important este Toyota Motor Corporation. URA a fost prima universitate din lume care a trimis studenți la practică la Toyota, la divizia de creativitate, in Toyota-city, lânga Nagoya. Din cauza crizei, acest program a fost suspendat, dar și în prezent avem o relație foarte bună cu Toyota România, care ne susține activitățile ori de câte ori este nevoie. Cursanții noștri pot ajunge în Japonia pentru practică la Laguna Garden, un resort de cinci stele din insula Okinawa, acolo unde lucrează la recepție și intră permanent în contact cu clienți japonezi, având astfel posibilitatea de a exersa și vorbi limba japoneză.
Conferința științifică de care spuneam mai sus are ca partener Universitatea Ritsumeikan din Kyoto. Programul cultural din fiecare an beneficiază de suportul partenerilor noștri din Japonia care ne oferă o mulțime de experiențe unice, cum ar fi ceremonia ceaiului într-o casă tradițională din Tokyo, diverse workshop-uri (realizare de prăjituri tradiționale sau decorare a bețilșoarelor), sau vizite la companii: în 2010 și 2011 cursanții noștri au avut ocazia de a vedea cum se fabrică Toyota Prius chiar în Japonia, la Tsutsumi Plant de lângă Nagoya și au vizitat sediul central al Japan Tobacco, acolo unde au luat cina cu vicepreședinții companiei. De asemenea, chiar anul acesta, grupul nostru a vizitat Asia Pacific University din Beppu, acolo unde cursanții noștri s-au bucurat de un concert de tobe tradiționale japoneze oferit de membrii clubului de taiko al Universității. Cu ajutorul partenerilor noștri, JTI, Toyota, Asociația de Muzică România-Japonia și Asociația Culturală și Economică România-Japonia „Tomodachi”, am reușit să aducem în România mai mulți artiști japonezi, Takumi Kato și Tokyo Ghetto Shamisen pe care îi menționam mai sus, dar și Hiroko Yamakawa, cea mai promițătoare tânără cântăreață la saxofon din Japonia, Daichi Kawada, desenator de manga, producător de tobe tradiționale și cântăreț la taiko, Maya Kawada, soția lui Daichi Kawada, care și ea cântă la shamisen, dar și pe cel mai mare ikebanist al Japoniei, domnul Shogo Kariyazaki. De asemenea, i-am avut alături de noi și pe cascadorii de la Japan Tatedou Association, care ne-au făcut mai multe demonstrații de luptă între samurai și ninja.
Am înțeles că tocmai ai obținut o bursă în Japonia. Povestește-mi puțin despre această bursă. Ce vei face acolo?
În primăvara anului trecut am aplicat, prin Ambasada Japoniei la București, la o bursă de cercetare oferită de Guvernul Japoniei. În urma concursului de selecție, care constă în test scris de limba engleză și japoneză, dar și interviu, am fost acceptat să studiez, timp de un an și jumătate, la Universitatea Ritsumeikan din Kyoto, tema „Human Resource Management in Japanese Companies in the Context of Globalization”. Practic, voi învăța care este relația angajatului cu angajatorul său, care este influența culturii nipone și a principalelor religii din Japonia asupra modului în care muncesc oamenii acolo și de ce reușesc să fie atât de productivi și să facă mereu lucrurile aproape de perfecțiune.
Ce planuri ai după terminarea perioadei de stat în Japonia?
Cu siguranță mă voi întoarce în România. Voi încerca să aduc o parte din ceea ce am învățat acolo și să adaptez practicile nipone de HR mediului de afaceri românesc, colaborând cu Centrul și încercând să găsim companii interesate de a-și îmbunătăți activitatea și relația cu oamenii prin care ele, practic, există.
Până acum, ce orașe din Japonia ai vizitat?
Destul de multe, deși am fost acolo doar o singură dată, timp de 10 zile. Deoarece programul cultural organizat de CSRJ-AH are un program foarte consistent, am reușit să ajung în Tokyo, Kamakura, Kyoto, Kanazawa, Nara, Hiroshima, Osaka și insula Miyajima.
Ce apreciezi cel mai mult la cultura japoneza?
Asta este, într-adevăr, o întrebare grea. Am învățat multe despre Japonia și despre cultura ei, am încercat artele marțiale, am învățat despre modul în care funcționează societatea și companiile, am avut șansa să experimentez mai multe laturi ale culturii tradiționale, prin practica ceremoniei ceaiului, a tobelor japoneze sau arte marțiale și pot să spun că am rămas cu ceva ce mi-a placut și am asimilat de la fiecare în parte, dar latura care a rămas cel mai aproape de mine este taiko, cântatul la tobele tradiționale. De aproape trei ani și jumătate fac acest lucru și nu aș renunța niciodata. Energia pe care ți-o dau tobele, atunci când cânți, chiar și după o zi mai puțin bună, nu se compară cu nimic altceva și acele două ore de practică îți pot face oricând ziua mai frumoasă.
Ți-ai schimbat obiceiurile sau stilul de viață, după cele din Japonia?
Cu siguranță că toți cei care suntem pasionați de Japonia preluăm, în viața de zi cu zi, anumite elemente din cultura japoneză. Primul lucru care îmi vine acum în minte este ceea ce, în glumă, Occidentalii numesc sportul național din Japonia, plecăciunea. Japonezii, în loc să dea mână sau să se sărute pe obraji, cum obișnuim noi, fac plecăciuni. De aceea, intrând în contact cu foarte mulți japonezi în ultimii cinci ani, am preluat și eu acest obicei și sunt momente în care fac asta în mod reflex.
Cum este vazută Japonia, sau cum sunt văzuți japonezii, în România?
Japonia nu este, încă, foarte bine cunoscută românilor. Majoritatea persoanelor atunci când le spui Japonia se gândesc la samurai, ninja, Toyota și Pokemon – sau orice alt anime care s-a difuzat la TV în România. Există destul de multe stereotipuri în mintea oamenilor, dar noi asta încercăm să facem, să îi apropiem pe români de o cultură diferită din toate punctele de vedere, dar de la care avem multe de învățat.
Ce crezi că ar trebui să învățăm noi românii, de la japonezi?
Cred că am putea învăța mai multe lucruri de la japonezi: seriozitatea, punctualitatea, respectul, grija față de cei din jur și dorința de a fi mai buni în fiecare zi cred ca ar trebui să fie pe listă.
