Interviu cu un tânăr baschetbalist
Dan Popescu este un tânăr de 26 de ani care are o viață foarte activă. Îl pasionează fotbalul, voleiul și mersul pe bicicletă, dar îi este fidel sportului său preferat: baschetul. Nimic nu îl ține departe de teren, nici măcar accidentările ocazionale.
Bună, Dan! Câți ani ai?
Bună! Fac 26.
Ești din București? În ce zonă a Bucureștiului locuiești?
Da, sunt din București și locuiesc în sectorul 3.
De câți ani joci baschet?
Cam de șase ani.
Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Mama juca baschet în tinerețe și așa am deprins și eu pasiunea aceasta. Apoi, când am mai crescut, am început să-l practic din ce în ce mai serios.
Ai început să joci pe cont propriu sau într-o echipă, cum ar fi echipa școlii de baschet?
Am început să joc cu prietenii în parc, apoi m-am înscris și în echipa școlii, dar nu am jucat niciodată la nivel profesionist.
Ai fost la meciuri cu alte școli?
În ultimul an de școală am participat la campionatul interșcolar și am jucat împotriva altor licee, dar fără rezultate foarte bune, din păcate.
Acum unde joci baschet?
Joc în timpul liber oriunde am posibilitatea.
Ai vreun loc sau teren preferat?
Parcul „Titanii”, locul unde mi-am început „cariera” de baschetbalist.
Joci acolo pentru că sunt terenurile bune sau pentru că acolo găsești oameni cu care să joci?
Nu sunt cele mai bune terenuri, dar acolo sunt prietenii cu care am crescut și este și aproape de casă.
Deci echipa cu care joci este formată mereu din aceiași oameni?
Nu este o regulă, dar de obicei când ies să fac mișcare, ies cu aceiași prieteni.
Toți joacă, la fel ca și tine, baschet încă de mici?
Majoritatea da.
Iarna reușiți să jucați?
În weekend-uri închiriem o sală și jucăm. După posibilități.
Ce săli preferați?
Nu avem preferințe. Singura pretenție este să fie parchetul bun, să ne fie cât mai ușor să jucăm.
Ce îți place cel mai mult la acest sport? Dar cel mai puțin?
Îmi place că este unul dintre cele mai plăcute sporturi în echipă. Nu pot spune că există ceva care să nu-mi placă la acest sport... poate condițiile în care jucăm.
La ce te referi mai exact?
În mod normal, baschetul se joacă pe o suprafață prielnică pentru articulații, iar noi jucăm de obicei ori pe ciment, ori pe diferite suprafețe care dăunează articulațiilor.
Ai dureri din cauza asta? Te accidentezi des?
Dureri sunt, mai există și accidentări, dar cea mai mare problemă e că afecțiunile se resimt cu timpul.
Și totuși practici în continuare acest sport, de unde reiese pasiunea ta pentru el. Te-ai gândit vreodată să renunți?
M-am gândit, bineînțeles, dar asta doar în momentul în care nu o să mai fac față fizic. Nici accidentările nu m-au ținut prea mult timp departe de teren.
Se vede cât de mult îți place baschetul! Cum te simți atunci când ești pe teren?
Sunt liber! Cu toate că există o anumită presiune atunci când joci, eu mă eliberez de gândurile negative.
Cum arată o zi din viața ta, dar una în care ai timp să joci și baschet?
Încep ziua mai bine dispus și pe parcurs mă detașez de probleme și griji. Baschetul îmi aduce o bucurie interioară.
Ce alte hobby-uri mai ai?
Sportul per total este un hobby. Baschetul este sportul meu preferat, dar încerc să practic și alte sporturi.
Cum ar fi?
Fotbal, volei, merg pe bicicletă, orice sport care poate fi practicat în aer liber.
La fel de des sau baschetul are prioritate?
Fiind sportul meu preferat, e primul la care mă gândesc atunci când vreau să fac mișcare.
Ești o persoană foarte activă care își urmează visul indiferent de obstacole. Îți mulțumesc pentru timpul acordat! Mi-a făcut plăcere!
Plăcerea a fost de partea mea! Off topic: chiar și acum, vorbind despre baschet, mă simt mai relaxat!