Grupul de inițiativă Prelungirea Ghencea a început de pe Facebook, când o țeavă de apă s-a spart, lăsând tot cartierul fără apă în noaptea de Revelion. Au postat pe Facebook, s-au întâlnit, s-au coalizat, au înaintat petiții și au organizat proteste. Totul pentru a face Prelungirea Ghencea un loc mai bun pentru locatari. Delia Mihalache mi-a vorbit despre cât de greu e să obții audiențe la primari când îți spun că au și alte probleme ale sectorului pe cap – „Adevărat, dar noi ce să facem? Noi știm ce vrem și o să stăm pe capul lui”.
Cum ați început să vă implicați civic?
Prima oară a fost alături de Grupul Callatis. Eu locuiesc în Prelungirea Ghencea, iar Grupul Callatis sunt vecinii mei. Ei au început într-un proiect inițiat de CeRe, care au mers practic din ușă în ușă, i-au întrebat pe cetățeni ce probleme au și dacă ar vrea să se întâlnească cu alți vecini să încerce să le rezolve. Eu i-am găsit pe internet prin 2010, când căutam ajutor pentru că trimiteam reclamații pe cont propriu pentru gunoaie, câini, deranjarea liniștii publice. Unele se rezolvau, multe nu, și aveam senzația că sunt singură; „oare sunt singura din cartier care face din astea?”, mă întrebam. Din păcate, programul lor de organizare comunitară nu putea fi derulat și în Prelungirea Ghencea pentru că zona era în construcție – puține case, puține blocuri – și nu era eficient pentru ei. Așa că proiectul a început în zona Callatis, unde este zona veche de blocuri. Am zis că vin, văd cum se face și apoi o să aplic în zona mea. Am lucrat cu ei între 2010 și 2013.
Cum au decurs lucrurile alături de Grupul Callatis?
La prima întâlnire s-au adunat 12 vecini, au făcut o listă cu probleme zonei, s-au votat prioritățile – curățenia stradală, câinii fără stăpân, locurile de parcare, parcurile neamenajate. Ca problemă prioritară a ieșit o alee dintre două școli care era neasfaltată, cu toate că oamenii treceau pe acolo și mai aruncau și gunoaie. Am făcut o petiție, am strâns semnături de la cei din zonă pentru ca Primăria Sectorului 6 să o asfalteze. Într-o lună și ceva s-a rezolvat. Fără să fi primit un răspuns în prelabil, au început pur și simplu să lucreze. A fost un succes neașteptat. A urmat Parcul Istru – un parc dintre blocuri, abandonat și aflat în paragină, care totuși era foarte frecventat de copii. Tot așa cu petiție, cu semnături. Aici a durat mai mult, cam vreo nouă luni; cu audiențe la primar, la ADP. Voiam reamenajarea, refacerea aleilor, plantarea pomișorilor, schimbarea băncilor, a leagănelor. La inaugurarea parcului am făcut și Ziua Cartierului – un mic eveniment cu premii, concursuri, jocuri. CeRe ne-a ajutat și cu organizarea și cu finanțarea, au venit și niște ong-uri care făceau activități cu copiii. Au venit și autorități. După ce s-au rezolvat problemele, interesul oamenilor a mai scăzut – unii mai plecau, alții mai veneau. Dar a mai fost o campanie cu un trotuar care merge spre școală. Era ocupat de mașini și Grupul Callatis a cerut montarea de stâlpișori pe trotuar ca să poată copiii circula pe trotuar, nu pe stradă pe unde circulau și mașinile – a durat un an asta. După ce se rezolvaseră mai multe dintre problemele presante, am decis să mă duc și eu la vecinii mei în Prelungirea Ghencea, că și noi aveam probleme mari acolo care trebuia rezolvate.
Pe vecinii din Prelungirea Ghencea cum i-ați mobilizat?
Totul a început de pe Facebook. Prelungirea Ghencea fiind o zonă în extindere, rețeaua de apă nu face față, și cel puțin o dată pe lună aveau loc avarii pentru că se spărgea țeava și se oprea toată apa stradă. Totul a culminat într-o noapte de revelion în 2012, cu o mare avarie. S-a oprit toată apa la 10 noaptea și am reclamat pagina de Facebook Apa Nova. Am văzut că mai multă lume reclama aceeași chestie. I-am contactat în privat pe fiecare, am făcut ulterior pagina de Facebook, am zis să ne adunăm întâi online și apoi să încercăm să facem ceva împreună. Măcar problema asta să o rezolvăm. Am înaintat o petiție pentru Apa Nova în ianuarie – februarie 2013, am strâns vreo 200 de semnături. Am depus petiția, iar în vară au schimbat rețeaua stradală. Probleme cu apa de atunci nu au mai fost.
Ce acțiuni ați mai întreprins?
Strada noastră avea două benzi, fără trotuare, fără stații RATB, mașinile oprind în noroi. Am văzut că în 2006 se votase un proiect de lărgire a străzii la șase benzi și cu un pasaj peste centură, însă nu se bugeta de către Primăria Capitalei. Am depus o petiție la Primăria Capitalei la care nu am primit nici un răspuns, iar pe vremea aceea nici nu era o variantă să mergi în audiență pentru că nu te primeau. Ne mai întâlneam o dată la două săptămâni și vorbeam ce să mai facem, dar lucrurile stagnau. Apoi, în august 2013, au venit niște „vip-uri” politice la Bariera Domnești, în frunte cu Ponta, Oprescu și Firea și televiziunea și ne-au asigurat că vor face Pasajul de la Domnești și lărgirea străzii în 2014. Firește că nu s-a întâmplat nimic; dar în august 2014 am făcut primul protest. Am zis să aniversăm un an de la moartea încrederii în autorități. Am făcut o colivă, ne-am pus banderole negre, am avut pancarde, s-au strâns aproximativ optzeci de vecini și câteva televiziuni.
Cum a evoluat relația cu autoritățile?
După proteste am început să fim chemați la audiențe de către Președintele Consiliului General Ilfov. Ca să fim chemați în audiență la domnul Oprescu au mai fost necesare încă trei proteste. Când am ajuns în audiență la dumnealui, a părut că înțelege, că trebuie făcut. Tot anul 2015 s-a întâlnit cu noi să vorbim, dar nu s-a pus nimic în practică. Doar vorbe. Teoretic, pasajul îl va face CNADNR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) acum în septembrie. Primăria Capitalei a stagnat cu lărgirea, însă ne-a făcut trotuare în urma celui de-al optulea protest din aprilie. Problema e că se dau foarte multe autorizații de construcție și, pe de-o parte ne aflăm într-o dezvoltare imobiliară continuă și haotică, iar pe de altă parte, primăria nu face strada.
Grupul a rămas informal?
Nu, după trei ani în care am activat ca grup de inițiativă informal, ne-am făcut asociație în care oficial activăm doar nouă membrii. Au donat oamenii pentru înființarea asociației, ne-au redirecționat 2%, ne-au ajutat cu fonduri pe care le-am investit în pliantele, bannere și foaia noastră de informare intitulată „Jurnal din Prelungire”- dar din care am apucat să scoatem doar două numere pentru că nu am mai avut fonduri. Dacă ești asociație, poți cere dezbateri publice autorităților și sunt obligați să le organizeze. Uneori a funcționat, alteori nu – cum ni s-a întâmplat la Primăria Capitalei. Am cerut acum în 2017 dezbatere publică pe buget și ne-au răspuns că bugetul nu se supune legii de transparență decizională. Dar cu vecinii lucrăm ca și înainte. Cine vrea să vină poate să vină, nu respingem pe nimeni, chiar dacă în acte nu e membru.
Cum i s-ar părea unui turist Prelungirea Ghencea?
La cum e situația deocamdată, groaznic probabil. Anul trecut, într-un proiect cu CeRe – Growing Communities – am făcut schimb de experiență cu grupuri de inițiativă și consilieri locali din Lausanne. I-am plimbat prin cartierul nostru și le-am arătat cam cum am vrea noi să arate Prelungirea Ghencea. „Aici am vrea să fie un parc”, „aici am vrea să avem trotuar”, „aici este un bloc construit lângă benzinărie”. Și consiliera locală m-a întrebat surprinsă „dar copiii pe unde merg spre școală?”. Pentru ei era destul de greu de perceput că singura variantă era prin noroi. Au conchis că la noi nu este voință politică. I-am dat dreptate. Deci nu se vede foarte frumos dinafară; ce le place, însă, este felul cum ne organizăm.
Care sunt câteva dintre punctele tari ale cartierului?
În cartier sunt doar case, blocuri, o piscină, o sală de fitness și câteva supermarketuri. Este populat de mulți tineri, familii tinere, cu copii, cu căței, cu biciclete, plini de curaj și inițiativă. Deci este loc și „ai cu cine” să faci ce este nevoie. Este un beneficiu foarte mare că sunt multe terenuri libere. Dacă primăria ar vrea, s-ar putea realiza construcții care să ridice calitatea vieții în cartier.
