Nucleo – Activare în Ferentari este despre oameni și drepturile lor. Mai precis despre a-i ajuta să se organizeze și să folosească toate instrumentele legale pe care le au la indemână astfel încât să poarte un dialog eficient cu autoritățile și la final să obțină ceea ce li se cuvine de drept. Oamenii reușesc astfel să facă autoritățile să fie mai atente și mai responsabile și să rezolve probleme în comunitățile lor.
Pe teren, în comunitatea din Ferentari, oamenii s-au mobilizat și s-au organizat. Unii dintre ei și-au asumat roluri de lideri și au pornit să găsească soluții pentru problemele cu care se confruntă cei care locuiesc acolo. Am stat de vorbă cu Roxana Stănilă, lucrător social în Ferentari și de anul trecut și una dintre liderele comunitare, cu un rol important în activitatea de advocacy din ultima perioadă.
Ce v-a convins să vă asumați acest rol, de lider comunitar?
Am dorit o schimbare și știu că pot convinge o mică parte din comunitate. Și acele câteva persoane pe care eu le conving să facă un lucru sau să vadă că lucrul acela este bun pentru ei pot convinge la rândul lor alte persoane și asta este motivația.
Cum ați reușit mobilizarea comunității?
În timp și cu încredere. Nu le-am promis nimic. Eu nu promit. Le-am spus sincer că noi trebuie să ne mobilizăm, că noi trebuie să facem ceva, altfel n-o să facă nimeni nimic. N-o să vină nimeni să ne dea ceva, să ne facă ceva, să ne organizeze. Noi trebuie să acționăm pentru ceea ce vrem.
Ce contează cel mai mult în organizarea comunitară?
Cred că înțelegerea, comunicarea și termenii în care vorbim. Să oferim încredere și speranță, dar totodată să nu promitem, din nou revin la fără promisiuni, și să fim conștienți că un lucru se poate realiza sau nu. Important este să încercăm.
Care au fost primele acțiuni de advocacy în Ferentari?
Am început cu întâlnirile cu grupurile din comunitate. Noi le-am spus ce facem în Nucleo, ce urmărim să facem în Nucleo și de la ei am aflat care sunt problemele din comunitate.
Cum ați prioritizat problemele comunității pentru rezolvare?
Am început cu cele mai palpabile. Am ales ce avea rezolvarea cea mai rapidă. Astfel, prima am pus-o pe cea cu deratizarea. Ne confruntam cu o infestație de șobolani, care erau peste tot și deja agresivi, iar salubrizarea nu ajungea în aceste zone. Am luat-o pe pașii birocratici și am văzut că se poate face. Compania de salubritate a venit și a pus capcane. Chiar foarte repede.
Am demonstrat și că nu constă bani mulți, că nu ne trebuie nici resurse umane, nu avem nevoie nici de finanțări și gata. Știam că se poate.
Care sunt cele mai presante probleme ale oamenilor din Ferentari?
La ora actuală starea socială. Financiar vorbind e foarte greu acum. Și este în continuare problema gunoiului. A fost și rămâne cea cu gândacii. Mă refer la partea asta cu blocuri, dar au intrat și la curți și acolo nu se ia nicio măsură, nu se poate face nimic. Și reabilitarea blocurilor. O să vină iarna și iar se pierde căldură, iar vin facturi la curent din cauza asta. Plus că au fost și locuri în care s-au folosit reșouri care pun în pericol viața tuturor.
La astea se adauga lipsa de informare în comunitate, lucru valabil, de fapt, pentru tot sectorul 5. Drepturi există, dar oamenii nu știu să și le acceseze. Am zis și mă repet, pentru că nu știu să citească, nu urmăresc știri, nu cunosc legile care îi ajută, nu știu unde să se adrese pentru a beneficia de un anumit drept sau ajutor. Când ajung la primările li se dă o hârtie cu un opis, dar omul nu știe de unde să ia actele și renunță. Eu sunt angajată ARAS și am văzut și la cei cei care vin la noi că se pierd pe drum dacă nu sunt ajutați. De exemplu, pentru un dosar de handicap are nevoie de o programare la medic pentru a veni de acolo cu o trimitere și un rezultat. La instituție nu i se spune omului și de unde poate să obțină documentele de care are nevoie, iar mulți dintre cei din comunitate nu știu. Este nevoie de mai multă informare. Trebuie să fii om și pentru cei care știu și pentru cei care nu știu.
Pe urmă, oamenii nu sunt ascultați. Nu li se pun întrebări și nu se descoperă problemele pe care ei le au cu adevărat sau toate problemele. Dacă s-ar face și o a doua întâlnire cu asistentul social s-ar putea afla că unii mai au probleme de sănătate care le-ar permite să se încadreze la un handicap, că au copii acasă care nu merg la școală sau care nu au acte de identitate. De multe ori nici nouă, pe teren, oamenii nu ne spun toate problemele de la început și le aflăm pe parcurs. Oamenii sunt închiși, nu au încredere, mai ales când este vorba de autorități. Sunt mereu mințiți și primarul vine și face promisiuni când are nevoie de voturi- cum este cazul reabilitărilor și parcurilor.
Cum ați convins oamenii să semneze petițiile?
Cu speranță. Au semnat în speranța că ar putea exista o schimbare. La nivelul blocurilor sau a scărilor de bloc, prin asociații au mai strâns semnaturi, dar nu s-a întâmplat nimic în trecut. Au fost dispuși să mai încerce o dată, ca tot nu aveau nimic de pierdut, doar de câștigat. Au fost dispuși să încercăm. Doar că, după ce semnează, devin nerăbdători și încep să întrebe: când se face, de ce nu se face? Cum este cazul parcului din str. Tunsu Petre. Noi am strâns semnături, am intrat și în audiență, ni s-a promis reabilitarea, chiar și o vizită, dar nu s-a întâmplat nimic.
Ce petiții ați depus până acum?
Am început în noiembrie 2021 și am depus până acum, cred că 5 petiții – pentru deratizare, ilumininat public, reparații străzi, reabilitate două parcuri și reparații blocuri. Cea pentru deratizare s-a rezolvat cel mai repede. Pe 20 octombrie am depus petiția, iar pe 23 noiembrie deja veneau să instaleze capcanele. Doar că aceasta nu aparține de primărie. Ține de compania municipală Eco-Igienizare. Ne-am întîlnit, am discutat, au venit și au rezolvat. Din păcate numai la blocuri; casele sunt considerate proprietate privată și nu intervin. E bine însă că au pus capcane și afară, în fața blocurile și așa putem face prevenție.
Ce urmează acum?
Suntem la strâns de semnături pentru centrul comunitar, centrul de mult visat. Avem nevoie de centrul ăsta în comunitate și nu doar pentru adulți, ci și pentru copii. Ar fi un loc unde să vină comunitatea și să socializeze, și cel intelectual și cel care nu știe nimic, care are nevoie de sprijin, de ajutor, să afle sau să învețe ceva, să dezbată problemele comunității și poate de acolo un pic mai sus. Centrul comunitar eu îl văd cu mai multe compartimente, pentru copii cu after-school și activități, pentru adulți – cu informare, consiliere, socializare. Aici oamenii găsesc informațiile de care au nevoie, poate și lucruri, cum ar fi copii xerox pentru acte medicale, un dosar cu șina, pe care nu și le pot permite să le plătească și de care au nevoie pentru a le depune la anumite instituții, de internet. De exemplu, pe timpul pandemiei anchetele comisiei de handicap s-au făcut pe whatsapp cu video. Numai că oamenii ăștia nu aveau toți telefon smart, nu aveau internet și au fost nevoiți să apeleze la vecini sau la rude pentru a făcea ancheta și în condiții de distanțare asta a fost o provocare foarte mare. Dacă ar fi fost un centru atunci ar fi fost mult mai ușor, am fi avut un spațiu pe care să îl folosească în siguranță, cu internet și ușor de igienizat.
E o problemă, că aș fi vrut în comunitate ca să fie mai aproape de ei, și totodată aș fi vrut să fie mai departe de comunitate ca să iasă de aici. Vreau să fac activități extra școlare cu copiii pe care nu vreau să îi văd mîine - poimâine viitorii consumatori. Activitățile de dezvoltare personală le sunt folositoare copiilor, dar dacă stau bine să mă gândesc nu doar lor, ci și mamelor. Ele au timp și știu că vor să iasă din situația asta în care sunt. Au fost nevoite să întrerupă școala și acum sunt limitate la a sta la scară, la o bârfă și semințe. Dar pot și vor mult mai mult. Timpul pe care îl au acum îl pot folosi pentru a învăța ceva. Ar fi o eliberare pentru ele, s-ar sparge cercul acesta vicios și le-am putea implica și în educația copiilor. Nu e nevoie să fii învățat că să fii lângă un copil și să îl ajuți. Poți să te ocupi și de caiete, să le pui coperți, să îi ajuți să coloreze, să le pregătești ceva de mâncare. În centrul comunitar ele ar putea găti, iar copiii ar putea avea o masă caldă. S-ar simți și ele utile.
Sunt oameni din comunitate care au depășit problemele pe care le aveau și acum vin și îi ajută pe ceilalți, care acum au nevoie. Centrul comunitar ar pune în legătură directă oamenii aceștia.
Ce planuri aveți pentru viitor?
Avem o serie de activități planificate pentru mame și cu copii. Centrul comunitar ne-ar ajuta să le facem într-un loc sigur. Ar ajuta și ARDOR ARAS să-și desfăsoare activitatea și să ofere servicii în condiții optime, mai ales că acum spațiul pe care l-am avut este în reabilitiare de câteva luni bune și cel oferit nu îndeplinești condițiile de siguranță care se impun.
