Originară din Basarabia, Lia Sinchevici (25 de ani) tocmai își construiește un nume în teatrul românesc, la București. Joacă la Metropolis, la Teatrul de pe Lipscani. Face și televiziune, e în „Serviciul Român de Comedie”. A jucat în mai multe filme turnate la București. I-a avut parteneri pe platoul de filmare și pe Jean-Claude Van Damme și pe Shia LaBeouf și pe Dolph Lundgren. E îndrăgostită până peste cap de capitala țării noastre.
Ai rămas, în relațiile tale de zi cu zi, ancorată în mediul ăsta, al basarabenilor din România?
Nu foarte; sunt mai mult ancorată în mediul românesc, dar țin legătura.
Unde locuiești dumneata?
În București, în Baba Novac.
Și e bine?
Da, e foarte drăguț. Bulevardul îmi amintește de strada principală, de „Ștefan cel Mare” din Chișinău! Mă rog, e un pic mai lată, așa, ca străduță, dar îmi amintește de Chișinău, nu știu de ce. E frumos, e cu flori, e cu verde, e parcul IOR lângă mine, e drăguț.
Bucureștiul îți place?
Da, îmi place Bucureștiul.
Ce îți place aici?
Îmi place că găsești tot ce vrei în București.
Și dumneata ce vrei?
Eu vreau libertate. Bucureștiul îmi dă libertate!
Cum îți traduci acest concept, în chestii practice?
Prin faptul că există multe unghere, colțuri pentru fiecare om, știi? Și dacă nu vrei să fii poziționat în centru, te duci în ungherașul tău. Faptul că sunt multe ungherașe îmi permite mie să fiu în centru și să mă rotesc – să văd tot, ca o cameră de filmat. Și îmi place să colecționez și de acolo, și de acolo, și de acolo...
Ai locuri preferate pe unde mergi în București?
Nu am locuri preferate, sincer.
Unde îți place să mergi?
Nu am, în general, locuri preferate; îmi place să mă bucur de moment.
Nu mergi, în mod repetat, în aceleași locuri.
În mod repetat merg în parc, merg la cântările iubitului meu, care e muzician.
Lia aleargă, aleargă, aleargă
În care parc mergi?
În parcul IOR, că e lângă mine. Și e un parc drăguț – ies să alerg, să mă dau pe role, să mă plimb cu bicicleta.
Alergi?
Da, alerg. Am făcut sport când am fost în Statele Unite (n.r. – Lia Sinchevici a studiat în clasa a XI-a de liceu în Ada, Ohio, Statele Unite ale Americii): am jucat fotbal și am fost la atletism. Alergam 100 de metri și 200 de metri – la viteză.
Și aveai rezultate bune?
Da. Niciodată n-am ajuns ultima (râde)! N-am strălucit, pentru că acolo lumea e educată altfel, la sport. Ei fac sport de mici, în școală e musai să faci sport.
Tu acolo te-ai apucat de sport?
Acolo mi-am cizelat corpul atletic, să zic așa, că m-a înzestrat Dumnezeu cu un corp destul de atletic, și atunci m-am băgat la greu: fotbal și atletism. Am trecut prin experiența asta și mi-a plăcut. Și atunci – am o memorie musculară bună – și când mă apuc de sport, într-o lună deja sunt OK. Că, dacă mă apuc de sport, în prima săptămână am febră musculară groaznică, dar după aceea trece.
Și, în afară de IOR, unde mergi? Ești un om care iese des în oraș, sau mai degrabă nu?
Nu, sunt un om care în ultimii ani a stat mai mult în sala de repetiții, la facultate și acasă, pentru a studia.
Dar de mâncat, unde mănânci dumneata?
Îmi place să ies să mănânc – uite, asta fac. Nu ies în cluburi, nu ies pe la concerte, festivaluri, nu am timp să fac chestia asta, dar să mănânc – ies. Sunt o gurmandă și îmi place să mănânc bine. În București pot face asta.
Deși gurmandă, reușești, totuși, să nu devii foarte „împlinită”.
Pentru asta trebuie să le mulțumesc părinților mei – pentru genele date. Mamei mele, în special...
Ești gurmandă și nu se vede. Practic, idealul tuturor femeilor.
Da, dar nici nu exagerez atât de mult. Din păcate, exagerez cu orele la care mănânc.
Alergi în fiecare zi?
Nu, alerg cam de două ori pe săptămână și, uneori, după pauze foarte lungi în care nu alerg deloc, dar, ți-am zis, repede mă reobișnuiesc cu efortul.
„Nu ies în cluburi, nu ies pe la concerte, festivaluri, nu am timp să fac chestia asta, dar să mănânc – ies. Sunt o gurmandă și îmi place să mănânc bine. În București pot face asta.”
