Florin din Brăila a decis la o tură de ciclism pe „Drumul Fructelor” ca la întoarcere să rămână de tot în București
Alexandru Florin Moise, 26 de ani, din Brăila, mânat de pasiunea lui pentru ciclism, a ajuns prin anumite circumstanțe favorabile să pornească la drum cu Adevărații Veloprieteni. Ce urmări a avut această plimbare vom afla chiar de la el.
Cum ai ajuns în București?
Am făcut anul trecut o cursă din Constanța, că acolo lucram, în Ploiești ca să mă întâlnesc cu cei de la Adevărații Veloprieteni pentru o plimbare cu bicicletele pe Valea Prahovei pe „Drumul Fructelor”. De atunci am rămas cu ei. M-am stabilit în București, mi-au găsit de muncă, apoi m-au ajutat și colegii de serviciu cu ce a putut fiecare, pentru că nu aveam nimic la început, acum șapte luni. Și acum, mulțumită lui Dumnezeu, sunt bine și sunt alături de Adevărații Veloprieteni în continuare.
De ce te-ai decis să părăsești Constanța?
Acolo lucram în construcții și m-au concediat. Nu aveam nimic care să mă lege de Constanța. De acolo am plecat direct în Ploiesti, m-am urcat în tren cu ei și după aia, când ne-am întors, m-au întrebat „și acum o să pleci înapoi la Constanța?” și le-am spus că nu am ce să fac acolo. Trebuie să îmi caut de muncă aici.
Ce ai făcut apoi?
Am stat două zile, după care cineva, tot din grupul veloprietenilor, Costel Biculescu, m-a anunțat că mi-au găsit de lucru.
Și ce ai făcut în cele două zile?
Am stat, am căutat de muncă, m-am plimbat, bineînțeles cu toate bagajele după mine pe bicicletă, era bicicleta full, n-avea decât undeva la vreo 30 – 40 kg toată! Am dormit între Băneasa și Otopeni, pe câmp.
Dar ai prins vreme bună în cele două zile, nu?
Cât de cât. Era vară spre toamnă, undeva prin august-septembrie 2014, și a fost și o zi în care a plouat, dar a trecut. Nu mă dau la o parte!
O viață nou-nouță
Și unde ai avut primul loc de muncă în București?
Primul loc de muncă a fost în Berceni și acolo lucrez și la ora actuală ca vopsitor la firma Cross Construct. E o firmă care se ocupă de containere maritimie și de birouri.
Unde locuiești în București?
Tot acolo, în Berceni. Unde am locul de muncă și stau cu colegii cu care lucrez.
E o casă a firmei sau v-ați găsit ceva împreună?
Nu, avem un container asigurat de firmă în care să dormim. Avem condiții de spălat, de făcut mâncare...
De când ai venit în Capitală, ai ieșit în fiecare săptămână cu bicicleta?
Am ieșit atâta timp cât nu am fost la muncă. Bineînțeles că am fost solicitat și peste program și nu am reușit întotdeauna, dar când am avut ocazia, am ieșit de fiecare dată.
Și din zilele pe care le organizează Adevărații Veloprieteni, săptămânal, ai participat la toate tipurile de tură?
Au fost săptămâni în care am mers non-stop, de luni până duminică. Scăpam de la muncă și, imediat, bicicleta și pedala. Colegii îmi spuneau „bă, rămâi ca să te odihnești și tu!”, nu, eu ieșeam și băgam kilometri ca lumea ca să mă și rătăcesc prin oraș, să îl învăț, că e încurcat bine – e mult mai mare față de Brăila, dar l-am învățat cât de cât. Acum știu, mă descurc să ajung prin oraș.
Vă mai întâlniți și în afara turelor?
Da, ne-am împrietenit. Am mai ieșit și la o bere.
Ce înseamnă bicicleta pentru tine?
Bicicleta e viața mea. Dacă m-ar pune cineva să aleg între bicicletă și alt lucru din viața de zi cu zi, bicicleta ar fi singurul lucru pe care l-aș alege. În februarie am primit o bicicletă nouă de la sora mea din Italia și am fost cel mai fericit! De atunci până acum am făcut peste trei mii de kilometri.
