„Erau doi copii la Brașov anul trecut. Mara, fetiță, în jur de 7 ani, frățiorul ei, aproximativ 5. În fiecare seară venau la film. Și Mara alergă toată Piața Sfatului să îmi sără în brațe și să îmi mulțumească că îi las să intre”, povestește Vlad Ilicevici, omul care conduce singurul festival din România dedicat exclusiv filmului de animație – Anim’est, ajuns anul acesta la a zecea ediție. Una memorabilă, și-o doresc organizatorii, desfășurată până pe 11 octombrie, în Bucureşti, la Cinema Studio, Cinema „Elvira Popescu” şi Re: Animation Hub, sub sloganul Anim’est e tradiție.
Într-un interviu acordat Merg În București, Vlad Ilicevici, director executiv al festivalului, vorbește despre Anim'est ca despre o comunitate a desenatorilor și a consumatorilor de animație, „un organism viu care crește și se transformă”. Cât costă un festival de animație, ce este de văzut în cinematografele din București și ce s-a schimbat în ultimii zece ani într-un domeniu precum animația românească, citiți în acest interviu.
Festivalul a ajuns la a zecea ediție. Cum se vede, astăzi, totul? Ce aveați și ce nu în 2006 și ce se întâmplă astăzi, în 2015?
- Sunt multe lucruri care s-au schimbat din 2006 încoace. În 2006 primeam două filme pentru competiția românească. În 2015, peste 50. Pe parcursul anilor, animațiile românești au crescut mult ca număr, dar ce ne bucură cel mai mult este că vedem un salt important în calitatea lor.
CNC-ul a despărțit concursul de animație de cel de documentar (cred că în 2008 sau 2009). Au apărut două lungmetraje animate, regizate de Anca Damian, ambele cu succese notabile pe scena festivalurilor mari din toată lumea.
Animation Worksheep, platforma noastră educațională, crește în fiecare an, din cei aproape 60 de absolvenți de până acum, mai bine de jumătate lucrează în momentul acesta ca animatori. M-a bucurat enorm să văd că pe genericul de la Magic Mountain apar numele a aproximativ 30 de foști worksheeperi.
În plus, unii dintre worksheeperi formează echipe și fac filme cu care se întorc în competiția românească. Animest și Animation Worksheep sunt mai mult decât un festival și un atelier, sunt un organism viu, care crește și se transformă. Am reușit să punem bazele unei comunități de animatori și de consumatori de animație.
Ce anume a declanșat acest festival? Care a fost ideea, care a fost motivul?
- Scopurile inițiale ale Anim'estului, care rămân aceleași și după zece ani, sunt de a aduce publicului cele mai noi și mai valoroase animații din lume, de a educa gustul spectatorului nostru și mai ales de a reanima animația românească.
Adultul de astăzi, șef peste un festival de animație, a avut în copilărie o animație preferată?
- Ca noi toți am copilărit cu Tom și Jerry, cu Woody și Chip și Dale. Mai târziu am consumat, ca toți preadolescentii din acea, perioadă Ninja Turtles, Captain Planet și mai ales Saber Rider & the Star Sheriffs.
Mai târziu am descoperit și animația mai puțin mainstream, în primul rând stop-motion (animațiile studioului Aardman, cele de început ale lui Tim Burton), apoi superbele animații ale studioului japonez Ghibli.
Așa a fost începutul. În timp, lista a suferit modificări? Putem vorbi de un top 5 al animațiilor lui Vlad Ilicevici?
- În ceea ce privește scurtmetrajele: Skhizein - Jeremy Clapin; Lifeline - Tomek Ducki; Backwater Gospel -Animation Workshop, care este școala mea preferată de animație din toată lumea asta; Pui de somn - Paul Mureșan. Sunt și două videoclipuri muzicale - Out of the Forrest - Tobias Gundorf Boessen, Animation Workshop (Music Video pentru The Național-Slow Down Show) și senzaționalul videoclip al melodiei Tharsis Sleeps, al celor de la Throne creat de Nicos Livesey.
Ce are special ediția cu numărul 10?
- Cam toate filmele sunt speciale la ediția asta. În plus, avem zece concerte, zece workshopuri, zece masterclassuri, zece spoturi, zece zile, zece superpetreceri. Multă animație și mult Rock’n’Roll!
Vlad Ilicevici, ce intră pentru tine în top 5 al evenimentelor/proiecțiilor din cadrul acestui festivalul de animație
1. AniMusic Night + concert Nighlosers.
2. Filmul Princess Kaguya
3. Concertul celor de la Semiosis
4. Worksopul P.O.V.E.S.T.E. al lui Paul Mureșan
5. Project Worksheep-precedat de workshopul ținut de Julien Lilti și Simon Rouby, scenaristul și regizorul filmului francez Adama, din competiția de lungmetraj Animest, un alt must see de anul acesta.
Care este momentul în care știți, voi, organizatorii Anim est, că ați făcut o treabă bună cu acest eveniment?
- Atunci când e sală plină la cinema. Atunci când avem produse mișto la workshopuri. Adică aproape tot timpul. (zâmbet)
Care au fost cele mai bune sau neașteptate reacții față de proiecții în cadrul edițiilor de festival. Momentele alea pe care ți le amintești cu plăcere
- Erau doi copii la Brașov anul trecut. Mara, fetiță, în jur de șapte ani, frățiorul ei, aproximativ cinci. În fiecare seară venau la film. Și Mara alergă toată Piața Sfatului să îmi sară în brațe și să îmi mulțumească că îi las să intre.
Și nenumărate alte momente cu nenumărați alți oameni.
Cât costă organizarea unui astfel de festival?
- Un buget normal al acestui festival ar fi undeva între 200.000 și 300.000 de euro (pentru ediția de anul ăsta, ar fi trebuit să ne apropiem mai mult de maxim).
Din nefericire suntem nevoiți să ne descurcăm în fiecare an cu mai puțin de jumătate din acest buget. Ceea ce înseamnă că toți colegii, colaboratorii, furnizorii și așa mai departe sunt subplății. Funcționarea noastră este strict legată de un capital enorm de entuziasm, care totuși nu cred că poate fi etern.
Ediția 10 reprezintă materializarea unui vis?
- Pentru mine e supermișto că am reușit să facem o ediție muzicală.
Și că avem Gobelins ca școală invitată. Adică cea mai mare școală din Europa și una dintre cele mai mari din lume. Și că avem zece superspoturi produse la Worksheep. Și că putem face din nou Project Worksheep. Mult mai consistent decât anii trecuți. Cu ajutorul prietenilor noștri de la HBO. Și cel mai frumos vis devenit iată realitate este că am ajuns aici, la ediția a zecea. Against all odds.
