Handbalul este sportul de echipă cu cele mai bune rezultate din România. Deși încă din anul 1928 se juca handbal în București, abia în 1984 s-a înființat Comisia Municipală de Handbal, care s-a desprins atunci din Direcția pentru Tineret și Sport a Muncipiului București. Asociația Municipală de Handbal este continuatoarea de drept a comisiei.
Locul de naștere al handbalului în România este Sibiul, mai precis, Liceul Brukenthal. Profesorul Karl Schelentz l-a introdus ca disciplină obligatorie la orele de curs în 1920, după ce asistase la lansarea oficială din 1919 de la Berlin. Pe atunci handbalul se juca în 11 jucători pe teren de fotbal.
În Liga Națională, din București, joacă la feminin Rapidul și CSM-ul, iar la masculin Steaua, Dinamo și CSM-ul. Sălile unde joacă meciurile de acasă sunt: Sala Polivalentă (fetele de la CSM), Sala Dinamo, Sala Rapid (băieții de la CSM joacă tot aici). Steaua joacă în sala din comuna Chiajna.
În afară de Dinamo, unde există o suținere privată, deși Elisabeta Lipă campioana olimpică, chestorul și președnitele CS Dinamo, este de obicei prezentă la meciurile de acasă, la celelalte echipe finanțarea vine din surse care au mai mult sau mai puțin legătură cu o sursă publică. Nici suporterii nu vin să susțină cluburile de tradiție. Ultrașii steliști, în conflict cu echipa de fotbal, nu vin la meciurile de handbal, deși ei sunt prezenți la meciurile de baschet (ambele secții aparțin de Armată). La Dinamo suporterii se strâng când echipei îi e greu, în Play-off. Rapidul, nou promovată în Liga Națională, situația artă mai bine. Jucătoarele joacă pentru sume modice, mai mult de plăcere, dar se bucură de susținerea a 200-300 de rapidiști. CSM București, singura echipă cu reprezentație atât la masculin, cât și la feminin în prima, este un club tânăr, fondat în 2007. Echipa de fete este campionă națională și va reprezenta România în grupele Champions League.
Acum mai puțin de o lună am fost la Supercupă și la turneul amical feminin Bucharest Trophy, organizat de CSM București. Fetele și băieții și-au disputat trofeul în aceeași zi când au fost și cei mai mulți spectatori. Sala a fost mai goală în restul zilelor la turneul amical, deși au participat echipe bune: Buducnost, câștigătoarea Ligii Campionilor, și echipa Cristinei Neagu, Rostov Don, campioana Rusiei, și Vardar Skopje, campioana Macedoniei. Vorbim totuși de un turneu amical în luna august când oamenii își fac concediile. Atmosfera nu s-a comparat cu cea din primăvară de la meciul CSM-ului cu HCM Baia Mare. Atunci Polivalenta a fost plină. O mare parte dintre spectatori erau copii, mulți handbaliști, unii chiar grupele de juniori ale CSM-ului. CSM-ul a avut și o galerie la meci, una plătită să le suțină pe fete, după cum scria la acea vreme „Gazeta Sporturilor”.
Când eram junior la handbal, mă bucram să văd un meci bun de seniori. A doua zi încercam la antrenament ce vedeam. Am fost în extaz în 2005 când Steaua a câștigat Cupa Challenge în Polivalentă (și nu sunt stelist). Îmi doresc să văd în București echipe bune (la orice sport) cu rezultate în competițiile europene. Tinerii handbaliști au șansă să admire astăzi la meciurile CSM-ului pe unele dintre cele mai bune jucătoare de handbal din lume. Îmi place. Nu-mi place că sursa de finanțare a acestui club este primăria, cu primarul general recent arestat pentru acuzația de luare de mită.
