Pe 7 aprilie 2021, de la ora 19:00, va avea loc prezentarea online a artistului Mihai Mihalcea cu ocazia intervenției artistice din cadrul expoziției EXPO_02_GEN deschisă la Salonul de proiecte în perioada 7 aprilie - 9 mai.
Prima intervenție artistică din cadrul expoziției EXPO_02_GEN, pornind de la materiale aflate în Colecția de imagini Mihai Oroveanu, îi aparține lui Mihai Mihalcea și este o lucrare video colectiv-participativă care se intitulează Album de familie. În cazul acesta, sursa este oferită de un album din anii ’20–’30 cu fotografii nud în care sunt reprezentate diverse figuri feminine, în ipostaze ce eludează erotizarea forțată și obiectificarea corpurilor pe care le întâlnim de obicei în astfel de situații. Inventarul de poziții și gesturi care se construiesc în relația cu camera de fotografiat transmite mai degrabă impresia de relaxare, dezinvoltură și spirit ludic și denotă un tip de asumare care dezvăluie vulnerabilități, dar și moduri subtile de afirmare a puterii și subiectivității femeilor captate în fotografii.
Mihai Mihalcea a ales să transpună acest album într-un format video ce aduce împreună comunități de persoane de care el este atașat în diverse feluri, într-o perioadă în care lipsa de contact cu ceilalți, izolarea și singurătatea au afectat traiul tuturor. Albumul fotografic original funcționează un punct de referință și „călătorește” prin diverse medii, spații și corpuri, având potențialul să devină un vehicol de prezervare pentru viitor a cercului de apropiați și cunoscuți ai lui Mihalcea care compun familia sa extinsă: prieteni, colegi, lucrători culturali, artiști, membri ai comunitatății queer, colaboratori. Fiecare participant a fost invitat să recreeze cu propriul corp, în spațiul domestic, o anumită fotografie selectată din albumul de arhivă, însă în locul imaginilor statice a fost aleasă interpretarea prin intermediul unor scurte secvențe video. Aceste viniete filmate nepretențios, neregizate sau controlate de autorul propunerii, sunt înlănțuite într-un montaj video care filtrează extrem de puțin, sau aproape deloc, materialul primit. Adaptând formatul de tip „album” la condițiile de astăzi nu vizează doar producerea unei capsule a timpului prezent, așa cum altădată memoria era prezervată în fotografii, ci și să facă vizibilă tensiunea atât de definitorie pentru momentul actual între neputința fiecăruia – „goliciunea” înseamnă și lipsa de apărare în fața pandemiei – și nevoia de a fi împreună prin recursul la corporalitate, corpul fiind deopotrivă un factor major de vulnerabilitate și un agent al imaginației și comunicării în pofida a orice.
