Povestea impresionantă a boxerului torționar, folosit de Ceaușescu pentru a-i intimida pe contestatari
Scriitor și militant anticomunist, urmărit, arestat și bătut de Securitate după ce, în 1977, la Europa Liberă i-a fost difuzată o scrisoare prin care cerea guvernului comunist respectarea drepturilor omului.
Paul Goma a trăit în Drumul Taberei. Atât trebuie să știți despre el, pentru că povestea, deși-l pomenește, nu se concentrează asupra sa. Episoadele groaznice, actele torționare consumate în apartamentele din București, comise de un nefericit, care nici până astăzi nu regretă ce a făcut. Aici e povestea! De plătit pentru faptele sale nici nu se mai pune problema. Nefericitul trăiește pe străzi, la marginea Capitalei, după ce ani de zile a boschetărit parcurile și băncile care mărginesc strada Drumul Taberei. Se plânge de bani, de spate și de fosta soție. Albit, cu ochi albaștri de nou-născut, îmi vorbește, culcat pe bordura încinsă de caniculă: „Ia zi, tată, ce vrei să știi?". Se ridică, statura e impunătoare și la cele șapte decenii pe care i le-a prilejuit Dumnezeu pe Pământ, într-un scurt moment în care a ațipit și a uitat de existența lui. Mă conduce către o curte: „Nu, nu e familia mea. M-au părăsit toți. Sunt niște prieteni care mă ajută. Mai am pe cineva la Mc Moni's care din când în când îmi dă prânzul, niște bani, mai dorm p-acolo".
„Un bărbat înalt, îmbrăcat într-o scurtă de miel. Trăsnea a băutură" - „Primise ordin să ne chinuiască. Am luat ciocanul din antreu ca să-l lovesc. I-am ars un pumn din toate puterile în stomac. Nici nu s-a clintit" - „Stumpf trăsese pe dinăuntru de clanță, fără să apese. O bucată de jumătate de metru din toc se rupsese ca un chibrit". Confesiunile lui Paul Goma mi se perindă prin minte în timp ce-l privesc. Pentru că cel puțin o dată pe săptămână, în adolescență, l-am văzut pe Stumpf cum ardea sticle de vodcă în fața blocului în care locuiam. Știam cine e. Într-o zi a dispărut. L-am crezut mort. L-am regăsit.
Horst Adolf Stumpf a fost boxer, campion național și bronz european. Dacă iei la mână „Sportul", e imposibil să nu-l identifici. În perioada comunistă era îmbătat de anumiți indivizi și trimis, la comanda Securității, să chinuiască oameni nevinovați. În „Culorile Curcubeului" și „Infarct", Goma povestește cum reputatul sportiv îi dobora ușa, îl lovea și-i chinuia soția și copilul. Ordine venite nu de oriunde, ci chiar din fruntea statului. În '77, France Presse anunța: „Horst Stumpf a violat domiciliul lui Paul Goma în repetate rânduri și l-a bruscat pe acesta". Titrare care a ajuns și la Jimmy Carter, președintele SUA la vremea respectivă. Adjunctul spionajului român, Ion Pacepa, a dezvăluit cum Ceaușescu a trimis un om care să-l liniștească pe Carter în ceea ce-l privește pe Goma. „Vreau ca Goma să fie bătut rău azi. Să fie bătut până nu mai știe ce-i cu el", relatează același Pacepa felul în care dictatorul comanda violențele. Nu a fost singurul moment în care Ceaușescu s-a folosit de campionul național. Stumpf a fost deghizat în măturător de stradă și silit să bată până la inconștiență un diplomat străin care refuzase să fie agent de spionaj pentru România. Episod pe care, azi, fostul boxer îl confirmă cu nonșalanță și fără părere de rău. „Până în 2001 am stat în Drumul Taberei", povestește Stumpf. „M-am întors în Popești-Leordeni, de unde m-a izgonit nevasta. Pensia 365 de lei, un rahat. Îți vine, mă, să crezi așa ceva?". Îi readuc aminte de Goma. „Da, da. Nu știam cine e. Mă cinstea Miliția, mă luau și mă lăsau în fața blocului. Intram în casă, făceam iureș și la revedere. M-am întâlnit cu el peste ani și i-am zis că n-aveam ce să fac. Știa foarte bine că are securiști împrejurul blocului"
„Neamțul", cum era poreclit, vorbește relaxat și detaliază fiecare poveste, fără măcar să-ndrepte privirea către pământ, să i se-ngreuneze vocea sau să facă pauze. „De ce eu? Eram subofițer la Steaua. Stăteam și-n Drumul Taberei. De la Ceaușescu a început totul, mă știa. El ordona mereu când să fac balamuc. Nu-mi pare rău, de ce să-mi pară? Am dus-o bine în anii ăia".
Trăia bine, dar mai făcea și pușcărie: „Iscam scandaluri pe la Ateneu, mai băteam țigani, îi alergam. Îmi dădeau drumul, mă băgau la loc. Și tot așa. Am fost coleg cu Giovanni Becali. Ăla era cu blugi, cu bișniță, cu ale lui".
În 1977, lui Goma îi e retrasă cetățenia română și e expulzat în Franța, alături de familie. Cere azil politic și luptă în continuare contra regimului comunist. Trăiește și azi la Paris, bătrân, mai bătrân decât Stumpf. La 2307 kilometri depărtare, în țărână, zace un om imens, cu fața vizibil ciuruită de lovituri și pumnii plini de julituri. Se uită la tine cu ochii de copil și-ți zice: „Eram ca un taur". Un bou!
