Grupul civic „Timpuri Noi” a lansat anul trecut o bătălie împotriva celor care intenționau să le mutileze cartierul. Au câștigat. Cel puțin, pentru moment.
Locatarii dintr-o zonă de case din Timpuri Noi s-au temut că nu mai e mult până când casele lor vor fi ascunse în spatele unor construcții noi, uriașe. Așa că s-au pus pe treabă și au început derularea unor activități culturale menite să le arate vecinilor câte povești ascunde cartierul și cât de important este să se mobilizeze pentru a-și apăra cartierul și istoria. Denissa Voicu de la Grupul Civic „Timpuri Noi”, locuitoare de 17 ani a cartierului cu același nume, ne povesește despre lupta lor pentru un cartier mai prietenos și mai apropiat de oameni, dar și despre bijuteriile neșlefuite descoperite în acest demers în apropierea cheiului Dâmboviței.
Cine a fost inițiatorul grupului civic?
Eu sunt inițiatoarea grupului din Timpuri Noi. Sunt Denissa Voicu, locuiesc chiar în Timpuri Noi și, cu ocazia unei sesiuni de finanțăre organizată anul trecut de către ARCUB (n.r. – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti), am descoperit aceste grupuri de inițiativă civică din București.
Care a fost motivul pentru care ai lansat invitația pentru un grup de inițiativă civică?
Motivul principal a fost de a trezi conștiința civică în cartier. Un alt motiv a fost de a avea un cartier mai plăcut, să zicem, mai sociabil și mai apropiat de oameni, de locuitorii din zonă.
A existat un motiv specific?
A existat un punct zero de la care a pornit ideea și totodată grupul civic. Eu locuiesc într-o zonă de case, în spatele fostei uzine Timpuri Noi, unde s-au ridicat niște blocuri mai înalte. După aceea, un proprietar din zona caselor a vrut să obțină o autorizație pentru un bloc mai înalt decât toate casele din jur. Acest proiect ar fi afectat mai mulți vecini, din mai multe puncte de vedere: al luminozității, al spațiului, al locurilor de parcare și așa mai departe. Așa că noi, cei care locuim în zona apropiată acestui proprietar, am realizat o petiție prin care am cerut să nu se admită un bloc cu cinci etaje într-o zonă în care casele au unu, maxim două etaje. De la primărie nu am primit răspuns, însă am discutat cu proprietarul și a redus înălțimea. Cel puțin pe hârtie, înălțimea a fost redusă de la 20 de metri la 13 metri. Sperăm că va rămâne așa și în practică. Teama noastră cea mare era că oamenii își vor vinde casele vechi de 80, 100 de ani și se vor da autorizații pentru blocuri de 10 etaje.
Și cum v-ați gândit să acționați pentru a proteja cartierul?
Am hotărât cu acest prilej să informăm oamenii despre casele și despre istoria acestui cartier. Am plecat de la ideea de a împrieteni oamenii cu casele pe lângă care trec. Am organizat expoziții de fotografie cu părți din cartier și traseee culturale, ateliere pentru copii legate de specificul zonei, de case și de Dâmbovița. I-am provocat să realizeze machete cu cartierul, în care să îl arate așa cum și-ar dori ei. Toate aceste inițative sunt disponibile pe Timpuri Noi – oameni și povești.
Cum s-a desfășurat traseul cultural?
Ghizi am fost eu și o prietenă. Traseul cultural a început de la biserica din intersecția dintre Nerva Traian cu Mircea Vodă, Tabaci și de acolo pe Minulescu, care înainte se numea „Apele Minerale” pentru că, acum 100 de ani sau chiar mai mult, erau ape minerale unde bucureștenii veneau ca la băi. Iar Dâmbovița curgea altfel. În afară de fotografii, nu a mai rămas nimic. Altfel, cu ocazia traseului am aflat că pe aici erau distilerii și chiar Ciocolateria Regală. Pe lângă acestea, am descoperit poveștile atâtor case și atâtor oameni din cartier! Un personaj foarte interesant era un domn care părea din alte timpuri, în niciun caz din Timpuri Noi; foarte amabil, cu o carte cu fotografii vechi de 100 de ani și cu foarte multe amintiri. Nu am apucat noi să îl întrebăm câte am fi vrut.
Cine s-a implicat mai exact în acest proiect?
Locatarii zonei, dar și destul de mulți oameni din cartier care au rămas în continuare fanii paginii și ai proiectului. Sperăm să se închege și mai mult. În ultima vreme nu am mai făcut alte acțiuni, doar am mai semnat când au mai fost acțiuni la primărie. Spre exemplu, am semnat o petiție ca să poată participa publicul la ședințele de consiliu.
Mai aveți în plan alte acțiuni?
Deocamdată încă se așază asta. Dar mai avem în plan amenajarea Dâmboviței și iluminatul. Oricum, acum am aflat și noi, cu ocazia proiectului, care sunt dorințele persoanelor din cartier, ce le lipsește și ce am putea îmbunătăți.
Cum e să locuiești în Timpuri Noi?
E o zonă mai puțin dezvoltată deocamdată, dar cu un potențial mare. Eu nu sunt în cartier de la început, m-am mutat aici în 2000. Și cartierul clar s-a dezvoltat. Atunci, spre exemplu, nu existau semafoare la Podul Timpuri Noi. Oamenii ieșeau pur și simplu să se scalde în Dâmbovița primăvara, din lipsă de alternative: apă nu aveau și nici canalizare trasă în curte nu era. Bine, nici gaze nu aveam atunci.
Ieșiți des prin cartier, la plimbare, sau în diverse localuri?
Da, când ne-am mutat, mai ales, am luat localurile la rând. S-au mai schimbat între timp, au dispărut unele, au apărut altele, dar e tot timpul câte ceva de făcut. Iar cu ocazia proiectului am descoperit și altele pe care nu le știam. La Fabrica Flaros sunt spații creative, vizavi este un spațiu de evenimente într-o fostă distilerie. Mai este Galeria Events, unde am întâlnit oameni doritori de a face ceva pentru cartier. De asemenea, La Firul Ierbii este tot un spațiu de activități civice, cu care am și colaborat pentru câteva proiecte. Mai sunt și Nod makerspace și Deschis Gastrobar, a cărui terasă este pe acoperișul fabricii.
Aveți vreun loc preferat în cartier?
Locul meu preferat este pe cheiul Dâmboviței. Este oricum frumos, dar ar putea arăta și mai bine dacă ar fi îngrijit. Oricum, mie dintotdeauna mi-a plăcut viața lângă o apă.
