Ascunsă în sălbăticia pădurii
Un loc nu foarte cunoscut, Peştera lui Bogdan, se află în Muntele Piatra Arsă, la o altitudine de 1020 de metri şi constituie un frumos şi interesant fenomen carstic.
Cum ajungi la ea ?
Din DN1 se urcă pe lângă parcul din Poiana Ţapului, pe strada Murei, apoi pe strada Mihai Bravu până la liziera pădurii, unde te întâmpină un panou cu „Bine ati venit”. De aici se face stânga pe traseul marcat cu punct galben ce duce spre Stâna Regală, se merge pe acest traseu cam 35-40 minute cu atenţia distribuită atât la frumuseţea pădurii cât si la sunetele ei, deoarece este o zonă frecventată de urşi. Drept dovadă şi urmele lor lăsate în porţiunile noroioase. Apoi se părăseşte traseul marcat şi se face stânga în interiorul pădurii, se trece pe lângă o tisă (taxux baccata), specie declarată monument al naturii deoarece este foarte rară, iar lemnul ei, de o culoare roşiatică, era folosit chiar de daci pentru confecţionarea arcurilor. Apoi se urmează un traseu recunoscut doar după marcajele naturale, copaci căzuţi, aşezaţi în aşa fel încât să marcheze o potecă - trepte făcute din crengile lor. Se urcă şi se coboară până se ajunge deasupra carierei de piatră, iar undeva la câțiva pași în dreapta, ascunsă în sălbăticia pădurii, este Peştera lui Bogdan.
Descrierea peşterii
Situată între cele două foste exploatări de piatră de calcar, peştera are la intrare o înălţime de 4 metri şi o lăţime de 3 metri, iar în interior o lungime de 46 metri, având ramificaţii şi înălţimi ce pot atinge 10 metri. Deşi nu are stalactite şi stalagmite ea are unele formaţiuni concreţionare şi draperii foarte frumoase. Fiind îmbrăcată în calcar şi puţin umedă ea capătă o strălucire de diamant. Aici se adăposteau foarte mulţi lilieci iar iarna cu siguranţă devine bârlog pentru urşi. O drumeţie de paru ore, în care iei contact cu lumea pădurii, cu brazii, cu molizii, cu fagii de o sută şi ceva de ani şi cu urmaşii lor, cu ferigi, cu urme de urşi, cerbi, căprioare, porci mistreţi, cu pârâuri cu ape cristaline, cu cântecele păsărilor, cu fragi şi zmeură, cu muşchi şi licheni.Toate acestea ni se oferă gratis.Trebuie doar să ne bucurăm de ele şi să le lăsăm aşa cum le-am găsit.
Mulţumiri
În anul 1958 Academia Română a dispus închiderea carierei de piatră de calcar, tocmai pentru a proteja acest monument natural ameninţat cu prăbuşirea în urma exploatărilor din zonă.
Mulţumim şi ne scoatem pălăria în faţa lor pentru acest demers,deoarece astăzi ne putem bucura şi noi de frumuseţea ei!
